Nu m-as fi apucat sa scriu o cronica la ultimul James Bond pentru simplul motiv ca, in naivitatea mea, credeam ca toata lumea stie cine e James Bond si ca toata lumea merge sa vada noul James Bond, indiferent ce as scrie eu sau altii ca mine. Din pacate insa ma aflam intr-o grava eroare. Iar dovada am gasit-o pe Facebook, postata de un moron (am cautat cel mai dulce epitet posibil in situatia de fata) cu cota de mare ziarist pe partea economica. Auzi la el adresare catre un public pe care oricum nu-l intelege si care oricum nu-l urmareste, doar pentru ca a primit ordin de zi pe unitate sa se bage in seama in social media: “Hai salut ! Am fost si eu aseara la James Bond. Pina ieri parca nu am vazut nici un alt film din seria 007. Oricum nu am inteles nimic din el si parca seamana cu seria Comisarul Moldovan, dar mai in zilele noastre , nu?!“…
In fata unei atari mostre de ignoranta nu-ti ramane decat sa-i spui ce i-a spus Tugurlan lui Cocosila in Poiana lui Iocan. Si sa-l indemni pe moron sa nu inceapa atat de brusc, cu productii complicate, ci s-o ia mai usurel, cu Duck TV de exemplu. Sa revenim insa la adevaratul subiect al acesti cronici. Bond, James Bond. Intrucat le-am vazut pe toate, acesta are cateva particularitati care merita semnalate.
In primul rand, nu pot trece neobservate gaselnitele regizorale in conditiile unui buget mai de austeritate. Cum n-au fost bani pentru super efecte speciale, a fost pastrata traditionala urmarire de inceput, spectaculoasa, ce-i drept, dar nu revolutionara, dupa care au urmat smecheriile: daca tot nu tinem pasul cu tehnologia, sa incercam o abordare vintage, sa ridiculizam gadgeturile lui Q ca fiind desuete si sa le reducem la strictul necesar, un pistol si un transmitator radio, sa nu mai facem product placement la nicio masina, ci folosim una din seriile de acum 30 de ani, fara yachturi, avioane, sateliti sau alte device-uri asemanatoare. Au mutat chiar si sediul MI 6 intr-un subsol dezafectat decorat postindustrial. Iar ca victima colaterala, este primul film din seria 007 fara o Bond Girl. Ma rog, sunt doua aparitii feminine, dar cei care au vazut macar 3 filme din serie inteleg perfect ca acum a fost “altceva”, subtire rau.
Nu stiu daca cele de mai sus pot fi contabilizate la minusuri. Sunt smecheriile lui Sam Mendes, pentru ca este practic primul Bond in care a fost nevoie de un super-regizor de Oscar, a carui contributie trebuia sa fie (si a fost!) determinanta pentru succesul filmului. Avem insa destule de consemnat la capitolul plusuri. Incepand cu regia mentionata mai sus, continuand cu scenariul, mai complicat si mai ofertant decat de obicei, atat pentru regizor cat si pentru public, apoi cu prestatia excelenta a lui Javier Bardem in rolul de “bad guy” si terminand cu Daniel Craig care este, cel putin in opinia mea, cel mai reusit James Bond din toate timpurile. Argumente sunt nenumarate, dar e suficient sa priviti fotografia in care apare alaturi de Regina Elisabeta a II-a. E de-acolo! Ar mai fi de adaugat, la “neutre”, rolul mult mai principal decat de obicei incredintat lui M, poate si din cauza ca trebuia cumva predata stafeta catre Ralph Fiennes, fiind destul de putin probabil ca Judy Dench sa mai faca fata filmarilor pentru urmatorul film din serie.
In concluzie, si “Skyfall” primeste aceeasi recomandare de vizionare obligatorie. Ca este sau nu cel mai bun de pana acum, este o apreciere subiectiva, la latitudinea fiecarui spectator. Eu pot doar sa va asigur ca fiecare minut al peliculei merita. Merita vazut.
