Imaginati-va urmatoarea scena: o pustoaica destul de rebela de 16 ani stand in picioare in fata parintilor asezati confortabil in fotolii, mutandu-si greutatea de pe un picior pe altul, frangandu-si mainile si pregatindu-se sa le serveasca „bomba” ca e insarcinata.
Ce efect produce marea dezvaluire? Indignare? Usurare? Tipete? Pahare sparte? Panica? Bucurie ? Mandrie? Nimic din toate acestea si, totusi, cate putin din fiecare.
Reactia tatalui si a mamei adoptive sunt greu de descris in cuvinte si aici este un merit colectiv: al scenaristei, al regizorului si al celor trei actori implicati. De la aceasta scena incepe sa curga filmul. Se fac rapid conexiunile intre scenele precedente si urmeaza nerabdarea de a afla restul.
Ce surprinde cel mai mult la „Juno” este metamorfoza, aproape imperceptibila ca proces, dar foarte vizibila ca efect prin care filmul trece de la o comedie cu accente noir la o veritabila drama, cu personaje minutios construite, care formuleaza intrebari si ofera raspunsuri fruste. Am putea spune ca „Juno” este un film despre conditia tinerei femei, despre sexualitate si maternitate, dar ar fi nedrept.
Intreaga constructie nu se doreste a fi emblematica, ci este o abordare cat se poate de relaxata si de naturala a unei situatii-limita. Faptele – o eleva de liceu ramane insarcinata si decide sa pastreze copilul, dar nu pentru a-l creste , ci pentru a-l oferi spre adoptie – ar fi putut constitui suportul unui film grav, cu multa tensiune, care sa stoarca sufletul din spectator. Nici vorba insa de asa ceva.
Totul curge lin, fara mari surprize, si ceea ce te tine cu ochii lipiti de ecran este naturaletea personajelor, asortata cu replici savuroase si o coloana sonora de exceptie.
A fost lansata deja ideea ca „Juno” este cel mai supraevaluat film al anului trecut, iar ploaia de premii si nominalizari ar putea servi drept argument in acest sens. Poate ca Ellen Page nu merita Oscarul, si nici regizorul sau scenarista. Ansamblul este insa irezistibil, asa ca locul pe lista celor mai bune 5 filme este pe deplin meritat.
Juno
SUA, 2007
Regia: Jason Reitman
Scenariul: Diablo Cody
Distributia: Ellen Page, Jennifer Garner, J.K. Simmons, Michael Cera
Premii: nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu original si cea mai buna actrita in rol principal
Comedie neagra, 96 minute
Rating IMDB: 8.3/10
Rating SFin: 8.5/10
