Tocmai cand ma pregateam sa scriu ca “Producatorii” reprezinta pasul facut de Mel Brooks de la parodie la comedie, in sensul unui plus de rafinament al umorului sau tampit, gen “Istoria Lumii” si “Spaceballs”, am descoperit ca filmul, bazat pe acelasi scenariu, si regizat chiar de Brooks, a mai fost turnat si in 1968, cand a si luat un premiu Oscar pentru scenariu original. Iar cronicile vremii au fost mai mult decat favorabile, chiar daca pentru iubitorii de film ai mileniului 3 distributia de atunci nu spune mai nimic. Motivatia acestui remake este insa foarte simpla: Broadwayul continua sa exercite aceeasi fascinatie ca si in urma cu 40 de ani. Iar faptul ca Mel Brooks reuseste sa transforme publicul din sala de cinema intr-unul de teatru este, poate, cheia succesului acestei pelicule.
Subiectul in sine este haios: un contabil cam batut in cap (Broderick) are o sclipire de geniu si gaseste o metoda ingenioasa de a castiga un milion de dolari, pe care un producator versat al Broadwayului (Lane), specializat in strangerea de fonduri prin lingusirea unei armate de babe dornice de dezmierdari, o prinde din zbor si o pune in aplicare.
Cheia succesului este falimentul unui musical, asa ca trebuie gasit cel mai prost libret posibil , cel mai nepriceput regizor si cea mai “varza” distributie. Ironia sau, poate, frustrarea lui Brooks face ca acest “bullshit generalizat” sa se transforme in-tr-un mare succes, de unde rezulta ca pe Broadway, ca si la Hollywood, totul este posibil .
Executia intrece insa cu mult partitura. Sunt doua scene absolut memorabile. In prima, desprinsa parca din Orwell, contabilul nostru reuseste, animat de visul cuceririi Broadwayului, sa evadeze din mijlocul contopistilor indobitociti de calcule, a caror viata curge cu o precizie matematica, pe doua coloane: venituri si cheltuieli.
A doua il are ca protagonist pe vajnicul producator Max Bialystock (ce nume, frate!) care, pentru a aduna banii necesari show-ului, face instructie cu un regiment de “investitoare” trecute de a treia tinerete, dispuse sa semneze cecuri generoase in schimbul unei clipe de atentie din partea fantelui tomnatic.
Daca adaugam “exotismele” unor personaje ca suedeza Ulla (Uma Thurman), o secretara cu un program extrem de riguros in care la ora 11.00 intotdeauna face sex, nazistul tomnatic cu veleitati de dramaturg (Ferrell), a carui piesa – “Primavara pentru Hitler” – este aleasa pentru marele fiasco, sau regizorul homosexual, avem imaginea unei salate cinematografice de exceptie, cu ingrediente ciudate, dar care, impreuna, sunt un deliciu.
Producatorii
SUA, 2005
Titlu original: The Producers
Regia: Susan Stroman
Scenariul: Mel Brooks si Thomas Meehan
Distributie: Nathan Lane, Matthew Broderick, Uma Thurman, Will Ferrell, Gary Beach, Roger Bart
Comedie muzicala, 134 minute
4 nominalizari la Globurile de Aur
Rating IMDB: 7,1/10
Rating SFin: 7/10
