Dupa ce am vazut ultimul film al lui Dan Pita, timp de doua zile am crezut ca nu pot scrie nimic despre el. Chiar asa, ce s-ar mai putea scrie despre un film la a carui conferinta de presa de lansare actorii din rolu-rile principale se declara nemultumiti de propria prestatie, regizorul pregateste terenul pentru un posibil esec, pe care si-l asuma integral, iar titlul ne poate duce cu gandul la o autoironie a producatorilor?
Cu toate acestea, „Second Hand” merita cateva observatii. In primul rand, Pita da semne ca are vointa „politica” necesara de a se debarasa de reflexele regizorilor de succes din perioada comunista. Pe vremea aceea, cu cat filmul era mai criptic, mai plin de simboluri (deh, scoala sovietica!) si de aluzii, cu atat era mai gustat de public.
In discutiile „intelectuale” de underground nu contau nici unghiul camerei, nici lumina, nici substanta scenariului, ci doar curajul. Fie el al regizorului, fie al actorilor care spuneau replicile „cu talc”. Nu e de mirare, n aceste conditii, ca revolutia i-a prins nepregatiti pe corifeii marelui ecran de la noi. Obsesia lor, si i-as numi n prima linie pe Pintilie si Daneliuc, a devenit surprinderea pe pelicula a realitatilor noii Romanii, concomitent cu o nestavilita dorinta de a compensa atatia ani de cenzura.
Prin urmare, filmele din noua generatie abunda n trivialitati si njuraturi, scene fierbinti de sex, multa mizerie (la propriu si la figurat) si ironii ieftine la adresa „tranzitiei”. Asta pe fondul unor scenarii subtiri de tot si al unor viziuni regizorale nguste. Culmea, singurii care au reusit n aceasta zona au fost doi regizori tineri, care nu aveau frustrari postcomuniste: Nae Caranfil („Filantropica”) si Radu Muntean („Furia”).
Ei bine, Dan Pita a reusit sa scape din aceasta capcana. Si daca filmului n ansamblu i se pot reprosa multe, sentimentul final pe care l ai cand iesi din sala de cinema este unul pozitiv . Si asta pentru ca, n ciuda preluarii unor laitmotive rasuflate precum blocurile insalubre bantuite de drogati, nu s-a lasat subjugat de „realitate”, ci a tinut-o la respect, n fundal, urmarind cu obstinatie intriga povestii. O ciudata poveste de iubire, care frizeaza patologicul, aduce n prim-plan doua tipologii pe cat de diferite, pe atat de raspandite: Frumoasa si Bestia. Restul sunt detalii, atent studiate nsa, ceea ce dovedeste ca n spatele camerei s-a aflat un ochi de profesionist. In rest, poate ca n-ar fi stricat ca protagonistii (inclusiv regizorul) sa traga macar un joint si sa petreaca mai multa vreme prin cluburile bucurestene. Pentru veridicitate, a carei lipsa nu o vor resimti nsa prea multi spectatori. Si nca o bila alba pentru Pita: a renuntat, in sfarsit!, la obsesia numita Claudiu Bleont si n-a renuntat, Slava Domnului!, la obsesia numita Adrian Enescu.
Second Hand
Romania, 2005
Producator: MediaPro Pictures
Regie: Dan Pita
Scenariu: Radu F. Alexandru
Muzica: Adrian Enescu
Distributie: Mihai Calin, Alexandra Dinu, Razvan Oprea
Drama, 105 minute
Rating IMDB: irelevant
Rating Cinemagia: 4/5
