Daca la americani s-a facut megasucces (Oscar y compris) cu un film despre doi cowboy homosexuali, nu va d de ce, si tot asa n-a vazut nici Tudor Giurgiu, de ce n-ar avea la noi succes un film romanesc despre doua studente lesbiene. Pentru ca era de bonton, la premiera a asistat si premierul Tariceanu, cam toata lumea buna a Capitalei a vazut deja filmul.
In discutiile pe marginea peliculei, pentru care presedinteledirectorgeneralinpantaloniscurti al televiziunii publice a chiulit de la serviciu ca sa-si termine fimarile, am observat ca apare o jena usoara de inceput. Date fiind libertinismul si liberalismul productiei, prima tentatie este sa nu te arunci cu pareri negative, pentru a nu fi taxat drept retrograd, pedist sau, si mai rau, cotrocenist. Asa ca incuviintezi usor din barbie cand auzi ca cele doua fete joaca senzational , ca Tudor Chirila “e de-aclo ba, genial tipu” ce s-o mai lungim, sau ca unghiurile de filmare sunt corecte, iar sonorul bun.
Buuuun, dar de ce am mers sa vedem acest film? Ce ne-a transmis el noua? E momentul sa iesim din stereotipia conversatiilor de duminica la pranz si sa spunem lucrurilor pe nume. La inceput a fost cartea, iar cartea era la Cecilia Nustiucum. O fata, doamna, altminteri respectabila. Numai ca, dupa ce-am citit filmul, am simtit nevoia acuta sa citesc si cartea, ca sa ma dumiresc. Numai ca, la unison, cei care facusera greseala inaintea mea mi-au spus ca e mult mai proasta decat filmul. Deci despre ce e vorba zm carte/film ? Despre iubirea, atractia, pasiunea, dintre doua studente lesbiene.
Unde incepe si unde vrea sa ajunga aceasta iubire nu vom sti niciodata. Putem insa sa banuim oarece urme de experiente personale din adolescenta ale autoarei. Care au lasat urme adanci, asa cum lasa in general toate experientele acelei varste. Totusi, de la jurnalul intim scris noaptea sub plapuma si pana la un film e cale lunga. Ceea ce a anticipat si scenaristul (scapa numele, ceva cu “escu” parca), care a simtit o nevoie acuta sa bage niste intriga si sa adanceasca trilema sentimentala. Asa ca brusc, in film apare fratele uneia dintre cele doua protagoniste, interpretat jenant de Tudor Chirila.
Nu e un frate oarecare, ci un frate incestuos, care isi bantuie surioara, la propriu si la figurat, de i se incranceneaza carnea pe ea. Impresia mea a fost ca acest element de culoare a fost bagat in film ca sa ni se ofere o explicatie : fata vrea sa scape de obsesia iubirii pentru fratele ei si esueaza (din lac in put ar spune unii, mai dusi pe la biserica) intr-o relatie la fel de contra naturii. Ah, ce suflet chinuit ! Mai ales ca nici macar nu reuseste, atractia sangelui fiind mai puternica decat iubirea pura si ingenua. Toata intriga filmului e cam asa : fata pleaca cu iubita in vacanta la parintii acesteia, dar fratele cu mintea intunecata de dorinta vine dupa ea si o smulge din cuibusorul de nebunii. Dupa vacanta, ea vrea sa-si reia legatura cu iubita ei, dar iubita, care intre timp se prinsese cum stau lucrurile, nu mai vrea. Se simte tradata. Koniet filma! Cum ar veni, ne-au lasat neterminati…
Ar fi totusi un aspect pozitiv al peliculei care, daca e sa ne luam dupa regizor, se adreseaza tinerilor pana in 35 de ani (sic !). Mie mi-a placut inmod deosebit rolul Mihalelei Radulescu. Poate singura partitura din tot filmul care are inceput sfarsit si logica, iar cele trei replici care il compun sunt spuse asa cum trebuie. Singura stridenta a fost aceea ca Mihaela, care intrupeaza o patroana generoasa si doritoare de vigoare tinereasca, drept care il sponsorizeaza din toate punctele de vedere pe fratele dilimandros, a acceptat sa faca pasul inapoi de la Porsche la Alfa Romeo, contransa evident de “product placement”-ul filmului.
In fine, chiar daca incasarile n-au fost tocmai de neglijat, adevaratul succes al filmului este asteptat peste un an, cand probabil televiziunea romana va achizitiona la un pret corect dreptul de difuzare in premiera al peliculei. Sa vezi acolo lagaturi bolnavicioase…
