Armate intregi de scriitori, scenaristi si regizori s-au straduit, de-a lungul timpului, sa ne convinga de un adevar elementar: “crima perfecta”, cu variatiunea “jaful perfect “, nu exista. Oricat de inteligenti, diabolici, inspirati sau norocosi ar fi talharii, intotdeauna se va gasi un lt. Colombo, un Hercule Poirot sau un comisar Moldovan care sa-i dibuiasca si sa-i infunde. De aceea, un scenariu care propune o astfel de infractiune “perfecta” risca sa provoace zambete zeflemitoare din partea producatorilor sau, in cazul fericit, sa fie ecranizat intr-o pelicula adresata publicului juvenil.
Debutantul Russell Gewirtz a avut insa norocul ca regizorul Spike Lee sa se numere printre primii care au citit povestea. A fost dragoste la prima vedere, iar “copilul” nascut din aceasta relatie profesionala este unul dintre cei mai reusiti ai genului.
Dar ce ne propune Gewirtz? Un jaf perfect al uneia dintre cele mai renumite banci americane (apropo, o fi product placement?), care insa difera fata de alte actiuni similare printr-un amanunt – mic, dar semnificativ : mobilul jafului este altul decat cel obisnuit, am putea spune chiar ca este unul spectaculos, insa nu va dezvalui secretul pentru a nu va strica surpriza vizionarii. In acest moment intra in scena regizorul. Care, in ciuda unei distributii de zile mari si a unui plot mai mult decat ofertant, nu se margineste la o ecranizare “cinstita”, care sa lase spectatorul sa maltrateze in liniste punga de popcorn.
Actiunea filmului nu-ti lasa niciun moment de respiro, si cu toate acestea Spike Lee pluseaza aparent inutil cu unghiuri spectaculoase de filmare, cu travelinguri futuriste si cu un montaj ce iti lasa impresia ca fiecare moment care urmeaza va fi punctul culminant al filmului.
Ce-i al Cezarului este al lui Spike Lee, insa trebuie mentionate cateva amanunte legate de interpretare. Jodie Foster, o actrita cu un portofoliu impresionant, se afla in premiera in fata unui rol in care, vorba ei, nu trebuie sa se murdareasca. Intruchipeaza o femeie puternica, apta sa manevreze situatii si personaje din sferele inalte. Un “rezolvator” de probleme delicate, cu onorarii pe masura. Si care, spun barfitorii, zambeste si ea o data intr-un film.
Daca Denzel Washington (politistul dibaci) si Christopher Plummer (magnatul cu probleme) sunt pur si simplu profesionisti desavarsiti in rolurile lor, Clive Owen (jefuitorul) are de infruntat un handicap major: cea mai mare parte din film joaca cu fata acoperita de o masca. De aceea, poate, pelicula are un intro si un final in care actorul rosteste un text privind fix in camera, adica in ochii spectatorilor, acea privire fiind mai departe un personaj in sine. O privire cu sclipiri de diamant.
Omul din interior
SUA, 2005
Titlu original: Inside Man
Regia: Spike Lee
Scenariul: Russell Gewirtz
Distributie: Denzel Washington, Clive Owen, Jodie Foster, Christopher Plummer,
Willem Dafoe
Thriller, 129 minute
Rating IMDB: 7,4/10
Rating SFin: 8/10
