Incep acest text cu o prejudecata: n-am vazut pana acum niciun film cu Tom Hanks care sa ma dezamageasca. Nu le-am vazut chiar pe toate, dar nici putine.
Oxigenul din fraza de mai sus ar trebui sa fie suficient cat sa va aduca in fata televizorului si a DVD player-ului. Da, ati citit bine. Desi e un film bazat in buna masura pe efecte speciale, nu recomand vizionarea lui la cinematograf. Are aproape trei ore si este atat de complicat scenariul incat e imposibil sa nu vrei la un moment dat, sau la mai multe momente date, sa iei o pauza. In plus, e genul de film pe care vrei sa-l vezi cel putin inca o data la scurt timp.
Contrar aparentelor si a numelor de pe afis (megastaruri plus the mother & father of Matrix), filmul nu este “de Hollywood”, ci unul independent. Probabil cel mai scump film independent turnat vreodata, a costat nici mai mult nici mai putin de 102 milioane de dolari, iar baza productiei s-a aflat in Germania. Sunt multe lucruri interesante din culisele acestui film, pe care va invit sa le cititi pe IMDB sau pe Wikipedia.
Lectura paginii de pe Wikipedia este obligatorie si pentru a va usura intelegerea scenariului. Recomand s-o cititi inainte de a doua vizionare. Sau daca aveti nervii mai slabi, chiar inainte de prima. Ati mai intalnit, probabil romane sau filme in care actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, unele chiar cu personaje distincte pentru fiecare plan. Dar aici avem de-a face cu 6 planuri ale actiunii, intinse pe o perioada de multe sute de ani. Ca si cum n-ar fi fost suficient de complicat, planurile se schimba foarte rapid, uneori si doar dupa cateva secunde, iar spectatorul are surpriza sa descopere ca actorii principali intruchipeaza personaje in toate cele 6 subplot-uri.
Acesta este asadar primul element de atractie al fimului: provocarea intelectuala. Spectatorul este fortat sa desluseasca itele scenariului, sa descopere legaturile dintre personajele interpretate de aceiasi actori in diferitele planuri ale actiunii, iar dupa ce observa ca e doar o smecherie de casting, sa incearce sa descopere legaturile dintre cele 6 filme care ruleaza simultan pe ecran.
Odata rezolvate aceste probleme, dupa prima, a doua sau chiar a treia vizionare, spectatorul este liber sa admire peisajele care iti taie rasuflarea, scenografia fabuloasa, costumele impecabile, prestatia actorilor sau, de ce nu, machiajul. Absolut fabulos in cazul lui Tom Hanks, mai spectaculos decat cel al lui Hugh Grant doar pentru ca pe acesta din urma nu-l veti recunoaste din prima in toate personajele pe care le intruchipeaza.
Eu personal inca nu stiu de ce mi-a placut acest film. Dar m-am grabit sa scriu despre el pentru ca ar fi pacat sa nu-l vedeti. O sa va placa, chiar daca, la fel ca mine, nu veti sti de ce. Dar presupunand ca aceasta intrebare va deveni chinuitoare, aplicati prejudecata de la inceputul textului.
Pingback: 7 psihopati: In film, viata bate filmul