Daca n-ar fi existat romanul lui Marquez, iar filmul ar fi fost turnat dupa un scenariu original, am fi putut spune ca este cel mai frumos film de dragoste din lume . Din fericire, lucrurile nu stau asa si marele scriitor ne-a ferit de o exagerare impardonabila.
Din cauza contextului, vom vorbi despre acest film din perspectiva celui care a citit cartea. Am fi putut face abstractie de ea, dar efortul ar fi fost inutil. Singurul lucru care conteaza este cum a fost ecranizata o capodopera, iar cei care nu au citit cartea nu vor avea, probabil, niciun impuls sa vada filmul. De altfel, avem de-a face cu una dintre putinele pelicule produse in SUA care realizeaza incasari duble in restul lumii.
Prima observatie: filmul suna ca naiba in engleza, iar faptul ca personajele vorbesc cu un pronuntat accent spaniol nu indreapta cu nimic lucrurile. De ce nu l-au lasat pe Javier Bardem sa joace in limba lui natala, numai producatorii pot sti.
A doua observatie: proba de foc a fost cu siguranta scenariul. Sa comprimi in doar doua ore si ceva un roman cu o intindere considerabila este o provocare. Ronald Harwood a reusit sa nu altereze povestea, insa i-a pasat regizorului misiunea de a insufla filmului spiritul si stilul impuse de Marquez.
A treia observatie: in ciuda absentei unor monstri sacri din distributie, castingul este unul reusit. Alegerea lui Bardem, un actor care creste exponential cu fiecare film in care joaca, a fost perfecta, iar Giovanna Mezzogiorno reprezinta o surpriza placuta. O mentiune aparte pentru cei care s-au ocupat de make-up si care au facut posibil ca actrita sa-si interpreteze personajul de la 20 la 70 de ani, ceea ce in cazul lui Bardem nu a fost posibil, pentru «tanarul» Florentino Arizo fiind folosit un alt actor.
A patra observatie: regizorul a avut la dispozitie ingrediente de buna calitate. La cele deja mentionate, adaugam scenografia excelenta si filmarea de zile mari. Dar pentru ca filmul sa iasa cum trebuie, avea nevoie de ingredientul secret pe care il cunoaste doar Marquez. Din pacate, Newell nu l-a gasit. Iar acest lucru se vede cel mai bine in scena finala, cand cei doi indragostiti septuagenari pleaca in calatoria finala cu vaporul, ocrotiti de restul lumii de steagul galben al holerei. In carte, acest pasaj este atat de frumos, incat ar putea face sa se indragosteasca si doua lespezi de rau.
Atata emotie irumpe din slovele lui Marquez, incat acele randuri ar trebui sa inlocuiasca in toate dictionarele din lume definitia iubirii.
Ca si Mario Vargas Llosa, Marquez scrie cinematografic. Asa ca singura ratiune de a vedea „Dragoste in vremea holerei” este aceea ca fiecare cititor al romanului sa poata verifica daca transpunerea pe pelicula a personajelor corespunde cu cea pe care a vazut-o cu ochii mintii in timp ce citea…
Dragoste in vremea holerei
SUA, 2007
Titlu original: Love in the Time of Cholera
Regia: Mike Newell
Scenariul: Ronald Harwood, dupa romanul omonim de Gabriel Garcia Marquez
Distributia: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno, Benjamin Bratt, John Leguizamo
Drama, 139 minute
Rating IMDB: 6,3/10
Rating SFin: 7,5/10
