Doua filme slabe, dar care merita evidentiate, sau chiar vazute, datorita prestatiei cate unui actor.
Hellen Hunt, in The Sessions, face un rol interesant, care presupune inclusiv afisarea total dezinhibata a propriei nuditati. Un rol cu si despre sex explicit, fara insa nici cea mai mica urma de vulgaritate. Cu aceasta ocazie mi-am revizuit si votul dar si pronosticul pentru Oscarul acordat pentru rol secundar feminin, ambele mergand catre ea.
Russell Crowe este egal cu el insusi in Broken City, ceea ce inseamna un standard foarte inalt. Covarsitor de inalt in raport cu Mark Whalberg (rolul principal), regizorul si scenaristul filmului. Australianul e la fel de credibil in rolul primarului corupt al New York-ului, ca si in rolul lui Spartacus, sau al matematicianului genial din “A Beautiful Mind”. O placere sa-l vezi, dar din pacate rolul sau nu umple intreg filmul.
Am notat ambele filme cu 6,5. Pe scara valorilor mele, filmele merita vazute de la 7 in sus. Dar 6,5, adica nu chiar 7, dar mai mult de 6, insemna ca exista totusi un motiv pentru care merita sa va sacrificati 2 ore din viata daca nu aveti altceva mai bun de facut.
