Cu câţiva ani în urmă, apariţia în public a guvernatorului BNR era un eveniment. Iar distanţa între două astfel de evenimente era considerabilă şi direct proporţională cu nivelul tehnic al limbajului folosit de Mugur Isărescu. De când cu criza, şeful băncii centrale are ieşiri publice din ce în ce mai dese, chiar săptămânale în ultima vreme.
Ceea ce nu înseamnă că apariţiile domniei sale nu mai au caracter de eveniment. Au, ba chiar judecând după ecourile pe care le au în presă spusele domniei sale, se pare că sunt mai gustate decât odinioară. Este adevărat, guvernatorul a mai lăsat garda jos (a se citi tehnicitatea intervenţiilor sale) şi chiar am constatat o uşoară tendinţă de pliere pe gustul mass-mediei. Pentru că, trebuie să recunoaştem, e mult mai tentant să scrii despre faptul că Isărescu îi trage de u-rechi pe Boc şi Vlădescu decât despre nivelul inflaţiei sau consecinţele diminuării dobânzii de politică monetară.
Nu are rost să căutăm explicaţii ale intervenţiilor publice ale guvernatorului BNR în zona imaginii personale. Domnia sa nu candidează la nicio funcţie, a declarat mai mult decât ferm că politica este pentru el istorie, mai are ani buni de mandat la banca centrală, iar prin poziţiile sale poate fi taxat foarte lesne drept un tip cinic şi chiar antipatic pentru o largă categorie de public, în astfel de momente dificile.
Prin urmare, e de presupus că are motive întemeiate să iasă la bătaie, la concurenţă cu sinuciderile şi deshumările care fac deliciul publicului în această vară. Şi nu numai că iese la bătaie, dar simte nevoia să nu fie o voce singulară, aşa că îşi ia alături „tovarăşi de arme“ ca Valentin Lazea sau Lucian Croitoru. Care, la rândul lor, atacă pe flancuri, poate chiar mai viguros decât „generalul“ Isărescu.
Întrucât presa a relatat pe larg despre cele spuse de guvernator la seminarul organizat săptămâna trecută în colaborare cu SFin, ne vom referi în cele ce urmează la ideea centrală din intervenţia economistului-şef al BNR, Valentin Lazea.
Spunea domnia sa că există trei strategii de ieşire din actuala situaţie, în care veniturile colectate de stat sunt insuficiente pentru achitarea notei de plată a prestaţiilor sociale: cea populistă – recte mărirea pensiilor şi salariilor sau înjumătăţirea peste noapte a taxelor, cea a împrumuturilor externe şi cea a solidarităţii sociale, în care cei bogaţi înţeleg să cedeze o parte din averea lor celor săraci, care însă merită să fie ajutaţi.
Ei bine, spune dl Lazea, toate aceste trei strategii sunt falimentare. Prima ne-ar duce direct în şanţ, a doua e riscantă pentru că depindem de bunăvoinţa şi disponibilităţile altora, iar cea de-a treia este inaplicabilă întrucât cei bogaţi, chiar dacă s-ar arăta dispuşi să fie solidari, nu vor avea încredere în stat, care şi-a dovedit corupţia şi ineficienţa.
Prin urmare, nu ne rămâne decât să recurgem la o a patra cale, cea a responsabilităţii individuale. A unor indivizi care înţeleg şi admit că nu există „free lunch“ şi că bunăstarea presupune dublarea prestaţiilor statului cu investiţii în sisteme alternative private cum ar fi cele în pensii sau sănătate.
Un singur lucru nu ne-a spus dl Lazea şi nici n-a rezultat din discursul guvernatorului Isărescu: ce se întâmplă dacă şi cea de-a patra strategie eşuează. Din lipsă de indivizi dornici să o urmeze sau de alternative viabile.
Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt, răspunsu-i vânare de vânt.
