O economie stabila, o piata interna in crestere si rezerve imense de resurse naturale inca neexploatate au determinat o crestere a interesului investitorilor straini fata de tara noastra ca destinatie pentru investitii, releva primul studiu anual Attractiveness Survey, realizat de Ernst & Young.
Studiul combina o analiza a investitiilor straine directe (ISD), incepand din 2007, cu un sondaj global in cadrul caruia 250 de directori executivi s-au exprimat in privinta tarii noastre ca potentiala destinatie pentru investitii, in prezent si in viitor.
In ciuda unei perspective economice globale instabile, tara noastra a inregistrat un numar record de proiecte de investitii straine directe (ISD) in 2011, devenind a doua destinatie globala pentru investitii, din perspectiva valorii ISD si a cincea dupa numarul de proiecte. Valoarea si numarul de proiecte de investitii atrase s-au triplat fata de 2007, de la 19 miliarde de dolari la 63 miliarde de dolari si respectiv de la 165 de proiecte in 2007 la 507 anul trecut.
De unde vin aceste investitii? SUA continua sa reprezinte cel mai mare investitor in tara noastra din punct de vedere al numarului de proiecte, al valorii (12,4 miliarde de dolari) si al locurilor de munca create (35.195).
Marea Britanie a trecut pe pozitia a doua, cu o valoare totala a investitiilor de 12,2 miliarde de dolari, Spania a fost al treilea investitor in tara noastra, iar Germania cel de-al patrulea, din punct de vedere al numarului de proiecte. Desi valoarea investitiilor germane ramane scazuta, la nivelul de 3 miliarde de dolari, este probabil ca aceasta sa creasca in viitorul apropiat, datorita implicarii corporatiilor germane in lucrarile de infrastructura.
China a devenit al cincilea investitor in tara noastra dupa valoarea ISD, cu un nivel al investitiilor de sase ori mai mare comparativ cu 2010 si o crestere cu 70% a numarului de proiecte. China este pe locul cinci si din punct de vedere al numarului de locuri de munca create, respectiv 9.049.
Tehnologia informatiilor si comunicatiilor si industria prelucratoare au fost sectoarele care au atras cele mai multe investitii straine directe in tara noastra in 2011, respectiv 105 si 94 proiecte ISD, urmate de serviciile pentru afaceri si produse de retail si de consum. Evolutia acestui din urma sector a fost determinata de cresterea puterii de consum a clasei de mijloc, aflata in continua expansiune.
Asa ar putea sa sune un articol scris de un jurnalist carioca, pentru ca, din pacate, tara la care se face referire in studiul Ernst&Young nu este Romania, ci Brazilia. O tara in care, paradoxal, investitorii acuza o rigiditate foarte mare a legislatiei muncii, un nivel ridicat al impozitului pe profit, de 34%, sensibil mai mare decat al altor tari din zona, precum si un nivel destul de ridicat al coruptiei.
La noi, viitorul nu suna deloc bine. Delegatia mixta a Fondului Monetar International, a Bancii Mondiale si a Comisiei Europene, nimerita in plin razboi de gherila politica, nu a lasat niciun pic de loc de manevra guvernului USL, eliminand de pe lista discutiilor bruma de masuri cu care premierul Ponta incerca sa atraga publicul si investitorii de partea sa, respectiv diminuarea TVA la produsele alimentare si plata taxei pe valoare adaugata la incasarea facturilor.
Pus la zid de oficialii europeni pe teme politice, Ponta nu-si permite accese de personalitate si cu institutiile financiare internationale, asa ca e nevoit sa accepte paltonul stramt al acordului negociat de guvernul Boc si sa defileze pana la alegerile generale doar cu promisiuni din ce in ce mai nesigure si cu un PIB a carui crestere se ajusteaza in sens negativ la fiecare evaluare. In ritmul acesta, sa fim bucurosi daca vom avea crestere zero si nu vom intra iar in recesiune, asa cum ne-ar “ajuta” seceta de pe ogoare si galceava politicienilor.
Care sa fie atunci explicatia pentru faptul ca economia infloreste in Brazilia, iar la noi se prelinge, ca sa nu spunem ca se prabuseste? Or fi multe diferente, si geografice, si geologice, si culturale, si de resurse si istorice, dar un lucru e cert. La ei, clasa politica, probabil cu nimic mai breaza decat a noastra, a inteles ca in vremurile astea tulburi sloganul potrivit e “trabaho si, samba no”, in timp ce la noi, la fel ca-n bancul care circula pe vremea lui Ceausescu, e fredonat zi lumina pe micile ecrane, pana cand repetitia in bucla il goleste de sens.
