Eclipsata la televiziunile de stiri de pataniile Oanei Zavoranu la vrajitoare si de sinuciderea Malinei Olinescu, iar la cele cu specific economic de cresterea pragului de detinere la SIF-uri, vestea achitarii lui Adrian Nastase in dosarul de coruptie cunoscut sub numele de cod “Matusa Tamara” a facut oarece valva doar in mediul online, unde comentatorii din toate colturile netului si-au exhibat sentimentele vizavi de fostul premier. Nimeni nu a ramas indiferent.
“O pata pe obrazul si-asa ciupit de varsat al justitiei romane” au strigat la unison ultrasii portocalii si talibanii luptei anticoruptie. Vedeti, cum sa mai avem pretentii sa intram in Spatiul Schengen, cand, intr-un dosar limpede ca apa de izvor, nu se pronunta o sentinta de condamnare?
Cireasa pe tort sau, dupa caz, pe coliva a pus-o insasi Elena Udrea, care s-a declarat public dezamagita de faptul ca acest proces nu s-a incheiat cu o solutie de condamnare, potrivit orizontului de asteptare al publicului larg.
De cealalta parte, opozantii denunta cu fermitate presiunile inimaginabile facute asupra justitiei in acest dosar si saluta demnitatea si profesionalismul judecatorilor care nu s-au lasat intimidati. Nu e foarte clar cat de bucurosi sunt, in realitate, liderii USL de faptul ca Nastase este acum mai curat, mai uscat si mai dornic ca oricand de revansa, dar asta e politica, la televizor sunt nevoiti sa zambeasca larg si sa spuna ca le pare bine. De altfel, asta e si varianta de contraatac a Puterii, care nu prea poate sa conteste o decizie a Inaltei Curti, asa ca se multumeste sa bage soparle.
Trecand insa peste disputele obisnuite generate de un astfel de subiect in spatiul public complet polarizat din Romania, nu putem sa nu remarcam punctul de vedere al unei a treia parti, prin definitie neutra. Intr-un comentariu semnat de o compatrioata de-a noastra, prestigioasa agentie de stiri Reuters subliniaza faptul ca achitarea fostului premier Adrian Nastase reprezinta un fapt ce ridica intrebari cu privire la angajamentul Romaniei de combatere a coruptiei.
Desigur, corespondenta Reuters nu a asistat la toate sedintele de judecata si nu a citit in intregime dosarul. Dar chiar sa fi procedat asa, sentinta pe care a pronuntat-o intr-o relatare de presa este cel putin hazardata. Problema nu este insa a semnatarei depesei Reuters si nici macar a agentiei de presa. Aceasta este perceptia la nivelul tuturor politicienilor si birocratilor din cancelariile europene. Putem noi sa reformam justitia si administratia mult si bine.
Putem sa arestam primari si functionari corupti sau macar banuiti de fapte de coruptie pe banda rulanta. Pana nu vom condamna un peste mare, asa cum este Adrian Nastase, nimeni nu ne va crede ca luptam eficient impotriva coruptiei. Si reciproca e valabila. Indiferent daca Nastase e chiar nevinovat sau doar procurorii insuficient de priceputi in a administra probe solide impotriva acestuia, achitarea fostului prim-ministru echivaleaza cu o abdicare de la lupta sfanta impotriva coruptiei.
E nedrept, e nedemocratic, dar asa stau lucrurile. Acestea sunt perceptiile, iar principalii actori si publicul asa doresc. Acesta e motivul pentru care justitia se face la televizor si verdictele se dau chiar inainte de primul termen de judecata. Asa se face ca arestul preventiv, eventual intins dincolo de prima tura de 29 de zile, este, de multe ori, singura pedeapsa pe care o indura un vinovat. Coruptia este un fenomen greu de starpit. Dar lupta impotriva coruptiei este o industrie profitabila. Si, ca orice industrie, e condusa dupa regulile marketingului.
