Lumea era inca bulversata de marea surpriza a lansarii iPhone 5, care e, de fapt, iPhone 4S.
Fanii erau dezamagiti, investitorii sceptici, comentatorii usor plictisiti. In social media predomina un ciudat sentiment de bucurie pentru ,,raul” altuia, prezent de obicei in preajma destramarii marilor mituri.
Cei de la Apple erau luati peste picior, iar cea mai intalnita afirmatie era: ,,Daca Steve Jobs nu e, nimic nu e”.
Cu siguranta , nici cel mai inversunat adversar al iDevice-urilor nu si-ar fi imaginat, sau nu si-ar fi dorit, ca prima parte a frazei de mai sus sa aiba sensul propriu.
Si totusi, la cateva zeci de ore de la prima festivitate de lansare pe care n-a condus-o in calitate de master of ceremony, Steve Jobs a parasit lumea digitala, stingandu-se din viata discret, analogic.
Au trecut deja cateva ore, iar internetul este coplesit de reportaje, biografii, comentarii cu si despre Steve Jobs. Stirea in sine are doua randuri, nimeni nu are timp sau chef de detalii.
Dar cei care stiu cine a fost Steve Jobs incearca, nu fara dificultate, sa se obisnuiasca cu ideea ca marele vizionar nu mai e printre noi.
Cele mai importante voci ale lumii ii aduc omagii, incepand cu Bill Gates si terminand cu Barack Obama.
Spunea Jobs, pentru Wall Street Journal, in 2003: ,,Nu conteaza pentru mine sa fiu cel mai bogat din cimitir. Vreau sa adorm spunandu-mi ca am facut ceva minunat… care conteaza pentru mine”.
Si slava Domnului, a facut nenumarate lucruri minunate. Dar oricat de bogata ar fi mostenirea pe care ne-o lasa parintele Apple, un lucru esential n-a putut sa ni-l lase. Viziunea sa.
Fenomenala sa capacitate de a inova si de a stabili tendinte. Acel ,,ceva” care l-a diferentiat intotdeauna si care l-a mentinut in varful piramidei, intr-o lume a tehnologiei aflate in permanenta evolutie.
Steve si-a instalat pe iPhone (sunt sigur ca a apucat sa se joace cu prototipul de la versiunea 6) ultima aplicatie: iDead.
Iar pe noi ne-a lasat someri. Pentru ca asta suntem cu totii acum: People without Jobs!
