Motto: Un’ te duci tu, PIB-ule?
La umflare, domnule…
Dupa ce presedintele si-a epuizat gloantele din sesiunea de primavara, meciul Gadea-Ungureanu a intrat intr-un tie-break fara de sfarsit, iar politicienii s-au calcat pe picioare la preselectia de prezentatori si moderatori organizata de o televiziune de nestiri, politica a luat o scurta, dar binemeritata pauza, lasand locul subiectelor economice. Din pacate, in ciuda temelor, importante ca sa nu spun esentiale, abordarile din spatiul public sunt frivole, asta ca sa folosesc un eufemism. Iata cateva exemple.
Ni se taie curentul ieftin. Asta au inteles televiziunile din proiectul de lege privind energia electrica, avizat de Guvern in sedinta de vineri. Adio preturi preferentiale pentru populatie, aoleu vin scumpirile in lant, specialista in matematici aplicate Monica Tatoiu a calculat deja impactul si se pare (sic!) ca se vor dubla (cine, ce, cum de ce?), Ilie Van de la patronatul zburatoarelor ne spune ca ouale se vor scumpi cu 11,4%, in timp ce dinspre patronatul painii se vehiculeaza o crestere de sub 10 procente. In toata aceasta isterie a liberalizarii preturilor la energie, trece neobservata informatia ca legea ce tocmai a fost propusa Parlamentului in regim de urgenta a intarziat fix un an. Timp in care colegii nostri europeni au stat cu stilourile pregatite sa semneze pe declaratiunea de infringement la adresa Romaniei.
Ce oameni rai, gen! Or fi calculat ei cumva cati kilowati isi permite un salariat mediu din Romania la pret liberalizat? Sau cata gigacalorie va mai putea sa intinda pe paine? Noi, tara cu resurse energetice semnificative… (Ca bine le-a zis domnul presedinte banditilor de la Petrom, care sug seva (petroliera) a tarii si fac profituri nesimtite). N-au facut-o cei din Comisia Europeana, nici macar colegii populisti ai Elenei Basescu din Parlamentul European, dar au facut-o cu prisosinta analistii de serviciu pe micile ecrane ale patriei. Aceiasi care, prin 2006-2007, aplaudau frenetic beneficiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. De obligatii nu se auzea nimic, ca doar de-aia poporul a votat intr-o veselie la referendum, plasandu-ne direct pe prima pozitie a topului euro-optimistilor.
Cum o nenorocire nu vine niciodata singura, vestile cu privire la scumpirea energiei au venit la pachet cu un nou maxim istoric atins de euro in raport cu moneda nationala. Un bun prilej pentru specialistii in numararea dudelor de pe caldaram sa calculeze ca romanii (ah, ador aceste generalizari!) vor plati cu 13 lei in plus la o rata de 200 de euro. Din tonul panicat al fatucii respective rezulta ca absolut toti romanii au credite in euro, cei mai multi dintre ei avand de rambursat lunar o suma apropiata de 200 de euro.
Cum jumatate din salariatii din Romania sunt platiti cu salariul minim pe economie, care este mai mic de 200 de euro, e clar ca membrii acestei numeroase categorii se vor confrunta cu adevarate tragedii generate de imposibilitatea de a face loc sumei de 13 lei in bugetele si-asa anemice ale familiilor lor. De-aici si pana la manifestari de genul celor de la coaforul Perla nu e decat un pas mic, care va fi facut cu siguranta daca nu se arata ceva mai de soi, un accident cu zeci de raniti, o talharie cu perversiuni, sau macar un interviu cu Basescu. Altminteri ar fi moartea pasiunii si a audientelor sa-l auzi pe Liviu Voinea spunand ca o variatie in interval de 5% a leului in raport cu euro e practic neglijabila comparativ cu ce au patit colegii lui de Arca a lui Euro, zlotul si forintul.
Si, pentru ca tot a venit vorba de statistica, aceasta plaga stiintifica a epocii contemporane, puteti citi in acest numar al revistei «Finantistii» cum reintregirea salariilor bugetarilor poate fi rezolvata din pix, prin majorarea convenabila a PIB-ului. Cine poate masura cu exactitate PIB-ul si mai ales cine poate controla veridicitatea cifrelor furnizate de Institutul National de Statistic? Va spun eu si puteti sa ma credeti pe cuvant: nimeni. Ele nu sunt decat un instrument de marketing in mana guvernantilor, care le ajusteaza dupa bunul plac, astfel incat sa le acopere inconsecventa politicilor publice. Si este un fapt dovedit, PIB-ul in general nu tine de foame.
