În România, ţara tuturor posibilităţilor şi, mai nou , a tuturor alegerilor, de ceva vreme încoace a apărut o nouă profesie: reprezentant al mediului de afaceri. Desigur, sintagma nu trebuie privită în sens direct. Există reprezentanţi ai mediului de afaceri oneşti şi, mai ales, reprezentativi. Cei la care ne vom referi în continuare nu sunt decât o extensie caricaturală a acestora. Provin şi ei din mediul de afaceri, însă obiectivele lor sunt altele decât profitul companiilor în care activează, respectiv imaginea personală şi beneficiile proprii.
Un exponent de marcă al acestei categorii este dl Peter Imre, director de corporate affairs al subsidiarei din România a companiei Philip Morris International. Prin fişa postului, dl Imre trebuie să fie o companie agreabilă şi utilă pentru politicieni în general şi pentru cei aflaţi la putere în special . Iar pentru asta e nevoie de notorietate şi credibilitate.
Aşa că, de ani buni, Peter Imre face tot posibilul să se afle în atenţia publicului. A avut o relaţie intens mediatizată cu o vedetă de televiziune în mare vogă la acea vreme, apoi s-a însurat cu fiica unui politician cu greutate. Pe acest schelet social şi-a brodat fel de fel de pretexte pentru a ajunge în paginile revistelor mondene.
Este practic nelipsit de la orice eveniment, fie că vorbim de o lansare de parfum sau de tăierea panglicii unui magazin mixt sătesc. Semnează într-un cotidian de business o cronică de restaurant, conduce maşini spectaculoase, îşi petrece vacanţele în destinaţii exotice, este îmbrăcat la patru ace, se dă peste cap să afişeze un standard de viaţă demn de un veritabil om de afaceri.
Cu notorietatea a fost simplu, poate prea simplu, cu credibilitatea este însă mult mai greu. Desigur, în calitatea sa autoimpusă în timp de reprezentant al mediului de afaceri din România, Peter Imre şi-ar dori, probabil, să fie o prezenţă activă în paginile publicaţiilor economice. Ghinion însă! Apariţiile sale în această calitate sunt umbrite zdravăn de tabloidele care, stârnite de pofta sa de notorietate, îi iau viaţa şi activitatea la puricat.
Câtă vreme ziarele se ocupă de amantlâcurile sale, reale, imaginare sau pur şi simplu calomnioase, nu prezintă interes pentru noi. Când însă în aceleaşi tabloide apar informaţii despre obiceiuri româneşti implementate de Peter Imre în cadrul multinaţionalei al cărei angajat este, lucrurile capătă brusc o altă perspectivă.
Favorizarea companiilor unor prieteni în dauna procedurilor de achiziţii ale companiei poate fi o practică sănătoasă pentru buzunarul propriu (poate aşa se explică nivelul său de trai), dar dăunătoare sănătăţii companiei, aşa cum tutunul comercializat de aceasta dăunează sănătăţii consumatorilor.
Ani la rând, dl Imre a „semănat vânt”, cultivându-şi cu asiduitate apariţiile în presa mondenă şi de scandal. Acum culege furtună, după ce ziariştii au început să fie curioşi nu numai în legătură cu viaţa sa amoroasă, ci şi cu activitatea sa de reprezentant al mediului de afaceri. Sau, mai bine zis, al manelismului în mediul de afaceri.
