Am citit cu interes săptămâna trecută rezultatele unui sondaj de opinie realizat de un institut care se pretinde serios . Că nu a fost niciodată serios în adevăratul sens al cuvântului o ştiu toţi cei care pot să facă operaţiuni aritmetice elementare, prin care să constate diferenţele enorme dintre procentele prognozate de institutul cu pricina şi rezultatele diverselor scrutinuri care au avut loc în România.
Prin urmare, respectivul institut se numără printre cele ale căror rezultate sunt preluate doar de părţile avantajate conjunctural de cifrele înşirate. În niciun caz nu a fost, nu este şi nu va fi un reper în cercetările de tip electoral.
Aşa că, la fel cum se întâmplă în mass-media, unde publicaţiile ne-serioase, adică tabloidele, au audienţe mult mai mari decât cele aşa-zis quality, respectivul institut a găsit o şmecherie cu care să capteze atenţia publicului. Pe lângă întrebările „clasice“ de tipul „cu cine veţi vota?“, „în cine aveţi încredere?“, „credeţi că lucrurile evoluează în direcţia bună?“ etc., sociologii cu pricina au inserat şi câteva „prăjiturele“. Mai precis, i-au invitat pe cei care au răspuns la chestionare să-i compare pe politicienii autohtoni cu diverse animale şi să-şi dea cu presupusul despre făpturile în care se vor reîncarna aceştia într-o viaţă viitoare. Tare, nu?
Desigur, rezultatele au fost prezentate copios de presă, iar televiziunile s-au întrecut în a realiza adevărate videoclipuri cu mixuri din desene animate, documentare National Geographic şi scene bucolice din Parlamentul României.
În faţa unui atare succes de public, ce mi-am zis? „Ia să facă şi institutul meu un sondaj, pe partea economică, să vedem ce iese!“. Iată rezultatele:
Gheorghe Pogea – pisică. Ministrul finanţelor se încadrează perfect în zicala „mâţa blândă zgârie rău“ sau „se uită ca mâţa-n calendar“. Alte nominalizări – râmă, scoică (se uită în buget ca râma-n piatră sau ca scoica la bikini).
Mugur Isărescu – furnică. Repondenţii au fost în mod decisiv influenţaţi de balada lui La Fontaine (notă pentru D.P.: nu fântâna cu apă de pe culoar, scriitorul). Guvernatorul BNR strânge de ani buni euro peste euro şi dolar peste dolar în rezerva valutară a ţării, astfel ca politicienii să se poată juca de-a campania electorală când vrea muşchii lor fără să bage ţara în faliment.
Bogdan Hossu – greiere. Pe principiul enunţat în fabula de mai sus, trebuie să fie şi cineva care să consume fără să producă nimic. Singura deosebire faţă de fabula originală este că în ziua de azi s-au inventat tichetele de masă.
Elena Udrea – sirenă. Rezultat cvasiunanim. Un singur repondent a stricat puţin statistica, insistând cu o întrebare stupidă: „Vasile Roaită a tras-o de coadă sau de…?“
Graţiela Iordache – hienă. Aşa a ieşit din sondaj, dar cercetătorii insistă că n-are nicio legătură cu înfăţişarea.
Sebastian Bodu – viţel. Argumentaţia este similară celei din cazul lui Gheorghe Pogea: „se uită la TVA ca viţelul la poarta nouă“.
Analiştii economici. Aici nu ne permitem să facem nominalizări, din considerente de solidaritate de breaslă. Vă dăm doar rezultatele şi încercaţi dv. să ghiciţi subiecţii: şarpele cu ochelari, dinozaur, fosilă, lynx.
Dinu Patriciu. L-am lăsat special la urmă pe specialistul numărul 1 în finanţe al ţării. Atât în finanţele ţării, cât şi în cele personale. Aşa cum spune şi titlul acestui articol, ca să-l parafrazăm şi pe Arghezi, Dinu Patriciu este Zdreanţă. Îl ştiţi, cel cu ochii-nfipţi în clanţă.
