Celebrul slogan care a facut cariera in anii ’90, “nu ne vindem tara”, revine in actualitate de vreo doi ani, atat in forma sa clasica – nu ne vindem aurul canadienilor -, cat si sub o forma noua, adaptata noilor realitati: “vai ce prosti am fost ca ne-am vandut tara”, prin “tara” intelegandu-se in special fosta Societate Nationala a Petrolului “Petrom”. Mai sunt si alte lucruri instrainate de statul roman si pentru care conationalii nostri au nostalgii, dar Petrom-ul este lider detasat si prin prisma oportunitatilor de a reveni in actualitate.
Mai precis, la fiecare majorare de preturi la carburanti incepe o jelanie generala, avand ca portavoce diversi “formatori” de opinie, din politica si din societatea civila, care isi extrag seva ditirambelor din vox-pop-uri manioase generate de intrebari adanci de genul “considerati justificate recentele majorari de preturi la pompa?”.
Si de parca aceste stiri nu erau de ajuns, a mai cazut ca o secure pe grumazul firav al natiei si vestea ca, sub papucul imperialist austriac, Petrom a facut un profit record, de aproape un miliard de euro, in plina criza. Asa se face ca saptamana trecuta au fost scoase de la naftalina, unde nici nu prea apucasera sa prinda miros, refrenele clasice. Va propun sa fredonam impreuna cateva.
1. Uite cum intr-un singur an austriecii au obtinut un profit mai mare decat suma pe care au platit-o pentru perla economiei romanesti. Asa o fi, iar acest lucru s-a intamplat si in 2010, si in 2009, si in 2008. Ce ne facem insa ca uitam este faptul ca inainte de privatizare Petrom era o veritabila gaura neagra pentru economia romaneasca, fiind un caz de studiat in scoala de clientelism politic si prost management. E drept, unul dintre arhanghelii dreptatii petroliere s-a scapat la un moment dat, in direct la o emisiune televizata, spunand ca ar fi fost mai bine ca in Romania sa existe o mie de milionari romani in euro de pe urma Petrom, decat un miliardar austriac. Iar milionarii la care facea referire respectivul nu erau actionari ai companiei, ci capusele a caror retea impanzise intreaga tara. Ii inteleg supararea, o asfel de capusa il conectase si pe el la un flux de numerar cu debit ridicat, iar de cand robinetul a fost inchis de catre OMV viata e mult mai trista.
2. Nu era de ajuns ca le-am vandut austriecilor o supercompanie pe bani putini, de ce a mai trebuit sa le concesionam pe nu stiu cate zeci de ani zacamintele de titei si gaze naturale, bogatiile tarii cum ar veni, lasate noua mostenire, noua si urmasilor urmasilor nostri de Traian cel Mare (erata: m-am uitat in cartea de istorie si il chema Stefan). Nimeni nu spune insa ca exploatarea acestor zacaminte nu e la un click distanta, ca presupune eforturi majore, inclusiv financiare, pentru aducerea lor la suprafata, sau ca rezervele nu sunt nelimitate. Asta e si situatia cu zacamantul de gaze naturale descoperit recent de Petrom OMV in Marea Neagra. Toata lumea socoteste ca acel zacamant ne-ar putea asigura consumul intern vreme de 6 ani sau ar compensa importurile de gaz rusesc pentru vreo 20 de ani. Dar prea putini sunt cei pe care i-a interesat informatia ca pentru a extrage acele gaze e nevoie de investitii de cateva miliarde de dolari.
3. Redeventa e prea mica, iar preturile la pompa prea mari, dovada profitul urias inregistrat de companie. Despre redeventa putem discuta, e poate singura portita pe unde statul roman ar mai putea obtine ceva in plus. Subliniez, statul roman, si nu romanii. In ce priveste preturile la pompa, Petrom actioneaza pe o piata concurentiala, in care detine o cota de sub 40%. Iar mega-profitul nu vine din activitatea de distributie, ci din cea de extractie si rafinare, unde veniturile nu sunt calculate ca fiind costurile de productie plus o marja de profit, ci sunt dependente de cotatiile internationale ale titeiului. Iar 2011 a fost, cum ar spune viticultorii, a good year.
4. Austriecii vor repatria sute de milioane de euro, iar noi ramanem si cu banii luati, si cu resursele secatuite. Ei bine, inainte de calcula ce dividende isi va lua OMV de la Petrom, si alaturi de OMV statul roman si zeci de mii de alti mici actionari, inclusiv romani, ar trebui sa calculam cate miliarde de lei incaseaza statul roman din impozite pe profit si salarii, din contributii de asigurari sociale, din accize si TVA. Daca nu aveti cifrele la indemana va spun eu: multe miliarde! La care se adauga sumele care se scriu tot cu 10 cifre pe care Petrom OMV le investeste anual. In economia romaneasca.
In concluzie, eu m-as gandi de doua ori inainte sa ma las coplesit de manie proletara la vederea profitului “nesimtit” al Petrom. Pentru ca daca la Petrom lucrurile merg bine, merg bine si pentru industria dezvoltata pe orizontala in jurul acestei mega-companii, merg bine si pentru bugetul statului si, indirect, merg bine si pentru noi. Iar in ce priveste preturile la pompa, cand acestea vor fi cu adevarat insuportabile, probabil ca Petrom isi va regandi modelul de business. Deocamdata insa nu are niciun motiv.
