Uneori se spune despre optimişti că nu sunt altceva decât nişte pesimişti ceva mai prost informaţi. Dacă e să ne referim la întâiul optimist al ţării, l-am numit aici pe dl Mugur Isărescu, definiţia de mai sus se potriveşte cam ca socotelile bugetare ale lui Pogea pe flip-chartul lui Vosganian. Adică nu se potriveşte, pentru că de multe am putea să-l bănuim pe guvernatorul BNR, mai puţin însă de lipsă de informaţii.
Aşadar, domnia sa susţine, apăsat, repetat şi – contrar obiceiului dat de fişa postului – fără echivoc, faptul că în România criza poate fi descrisă ca descriind o curbă asemănătoare literei V, iar noi ne-am afla acum undeva în preajma vârfului. Cu alte cuvinte, ce-a fost greu a trecut, iar din toamnă ne aşteptăm chiar la reluarea creşterii economice.
Alţii, mai puţin optimişti, susţin că, de fapt, criza descrie un „U” şi că trendul pozitiv va avea o dinamică mai potolită. Sau laureatul premiului Nobel, Joseph Stiglitz, mult mai pesimist, vede criza în forma literei „L”. Adică după o coborâre bruscă, sau prăbuşire, urmează o lungă perioadă de stagnare, la nivelul cel mai de jos.
Dacă am sugera acest exerciţiu economico-literal economiştilor de marcă ai planetei (cei autohtoni y compris), probabil că am epuiza întreg alfabetul şi în toată gama de simboluri matematice. Chiar aşa, de ce n-ar fi criza un fel de radical (scădere apoi creştere urmată de o plafonare la un nivel inferior celui de unde s-a plecat) sau chiar un semn egal (=), că doar guvernanţii şi populaţia evoluează pe traiectorii care nu se întâlnesc niciodată.
Aşa cum uneori o imagine bine aleasă face cât o mie de cuvinte, se poate spune şi că un simbol – fie el fonetic sau de altă natură – poate valora mai mult decât un întreg tratat de economie. De ce n-am încerca, aşadar, să descriem cu ajutorul literelor nu numai fenomene de genul crizelor, ci şi strategii sau acţiuni guvernamentale?
Bugetul României pe 2009 poate fi pe deplin caracterizat de litera „F”. Iniţial, animaţi de idealuri înalte şi cu reminiscenţe vădite din campania electorală, guvernanţii au croit un desfăşurător bazat pe nişte indicatori macroeconomici eufemistic vorbind cam optimişti. A trebuit să vină Fondul Monetar Internaţional (remarcaţi litera „F”) ca să-i coboare un nivel mai jos, la toţi indicatorii, şi să-i oblige să taie şi din cheltuieli.
Creşterea economică o putem asocia cu litera „U”, încercând să fim ceva mai sceptici decât dl Isărescu. Admitem că din toamnă s-ar putea relua creşterea economică, dar mai cătinel, pentru că, anchilozată cum e, dacă face mişcări bruşte s-ar putea să-i pocnească vreo venă.
Cursul de schimb euro-leu poate fi descris de litera „C”, şi nu doar pentru că este iniţiala cuvântului. Am văzut cu toţii cum leul s-a dus „în cer”, după care a căzut vijelios, apoi a mai crescut niţel, a mai scăzut, şi tot aşa, exact ca o oscilaţie care, în absenţa frecării, nu se amortizează niciodată.
În fine, un alt indicator de bază, şomajul, este similar literei „K”. Şi de la kilogram, dar mai ales de la cele două linii care simbolizează diferenţele între şomajul privat (pantă ascendentă) şi cel în sectorul bugetar – tendinţă descendentă.
Cam asta e, la ora actuală, economia României, pe litere. Bine ar fi ca premierul, după ce se satură de joaca de-a Robin Hood prin curtea vilei de protocol de la Snagov, să încerce s-o „citească”. Mai întâi pe litere, apoi pe silabe şi, mai la toamnă, poate editează şi un cuvânt.
