Vehiculata de cateva luni in stadiul de idee, numirea de ,,manageri privati” la unele companii de stat se transforma pe zi ce trece in realitate. Guvernul a dat deja publicitatii lista primelor 15 intreprinderi care vor beneficia de acest tratament, dintre care 9 chiar de anul acesta.
S-a stabilit chiar si consultantul care va selecta firmele de recrutare si criteriile de alegere a managerilor minune, care sa transforme afacerile statului din gauri negre si subiect de discutii aprinse cu reprezentantii FMI in centre de profit.
Desi aproape toata lumea a fost de acord cu aceasta idee, nimeni nu a fost capabil pana acum sa spuna clar ce inseamna „manageri privati”. Fiind vorba de persoane fizice, adica niste oameni ca si noi , cu doua maini si doua picioare, termenul este in mod evident abuziv. Managerii vor fi asadar la fel de privati ca si pana acum.
Ar exista o mica exceptie, in cazul in care angajatorul respectivului manager n-ar mai fi statul, ci o companie privata, dupa modelul administratorului Fondului Proprietatea. Din declaratiile de pana acum ale membrilor guvernului, aceasta varianta nu este nici exclusa, dar nici foarte dorita.
Cum se va desfasura acest proces? Cele mai iscusite companii de headhunting, alese de un consultant cu mare experienta , vor recruta cei mai buni manageri disponibili in Uniunea Europeana.
Acestia vor semna un contract de management, prin care isi vor asuma anumite obiective si criterii de performanta, in functie de care vor fi remunerati cu salarii care pornesc de la cateva mii de euro lunar si pot ajunge, cu tot cu bonusuri, la milioane de euro pe an. Simplu si eficient, nu?
Totusi, unde e noutatea? Pentru ca acest sistem, al contractelor de management sau de mandat, functioneaza in destul de multe intreprinderi. Doar anvergura firmelor de recrutare si, pe cale de consecinta, calitatea managerilor recrutati sa faca functional un sistem pana acum falimentar?
Cu siguranta nu. Pentru ca ceea ce le-a lipsit vechilor manageri, ne referim acum generic doar la cei cu adevarat valorosi, a fost decuplarea de factorul politic.
Care, pe de-o parte, inlocuia meritocratia cu nepotismul politic, iar, pe de alta parte, avea ca principal criteriu de evaluare a performantei nu profitul, ci numarul de voturi aduse sau, dupa caz, nepierdute.
Oricat de bun ar fi un manager, daca el va raspunde in continuare in fata unui Consiliu de Administratie si a unei Adunari Generale a Actionarilor alcatuite din diversi posesori de sinecuri cu merite exclusiv electorale, lucrurile nu vor merge.
Va exista chiar pericolul „balcanizarii” si celui mai „neamt” director de intreprindere. Solutia este clara, insa dureroasa pentru politicieni.
O spune transant Marius Ghenea, un manager „privat” pe care ar trebui sa si-l doreasca orice companie de stat, in interviul publicat in acest numar al Fin.ro Magazin: privatizati Consiliile de Administratie!
Provocarea ar fi insa dubla, presupunand ca va exista vointa politica pentru asa ceva. Vor trebui recrutati nu doar manageri iscusiti, ci si specialisti care sa ocupe fotoliile din Consiliile de Administratie.
Care CA-uri ar trebui sa aiba un mandat cat se poate de clar si de transparent din partea Adunarii Generale a Actionarilor, centrat pe ideea de profit.
Sunt voci care sustin ca aceasta solutie, a managerilor privati in companii de stat, nu este cea mai fericita, pe motiv ca un manager cu contract limitat si platit in sistem de comision are tendinta naturala de a maximiza profitul pe termen scurt in detrimentul altor indicatori care masoara starea de sanatate a unei companii pe termen lung sau chiar al patrimoniului acesteia.
Pe de alta parte, calea spre profit a unei companii, fie ea si nationala, nu tine intotdeauna cont de interesul national, deci este foarte posibil sa existe contestari puternice, dinspre zona sindicala sau civica, dupa modelul deja patentat in cazul fostelor companii de stat privatizate cu investitori straini.
Asadar, in afara de calitatea managerilor, va fi esential modul in care vor fi alcatuite contractele de management, care ar trebui sa contina prevederi clare, menite sa protejeze pe termen mediu si lung intreprinderile de goana dupa profit a managerilor, fara insa a le face acestora misiunea imposibila.
Daca toate aceste elemente vor fi puse impreuna – manageri iscusiti, Consilii de Administratie alcatuite din oameni competenti decuplati de factorul politic si contracte de management „beton” -, actiunea are sanse de succes si ar putea constitui o alternativa la calea „sfanta” a privatizarii.
Iar daca nu, atunci macar vom avea o rezerva importanta de manageri de top pentru economia privata. Cine reuseste sa obtina profit jongland simultan cu piata, cu sindicatele si cu politicienii, care nu-si vor abandona metodele de influenta si presiune, ci doar le vor rafina, ei bine, acela poate face orice.
Si poate vom avea peste cativa ani manageri de stat la firme private…
