In tara cu institutii atat de solide incat 7,4 milioane de voturi negative nu-l pot da jos pe Traian Basescu, in tara in care valorile occidentale sunt mai presus de orice politica nationala, ei bine, in aceasta tara frumoasa si inzestrata de la Dumnezeu cu munti, vai, holde, combinate chimice si o droaie de televiziuni, cunoscuta de unii si drept patria lui Eugen Ionesco, e in plina desfasurare o piesa de teatru absurd: privatizarea Oltchim.
Dar sa trecem in revista personajele. Primul pe lista, in ordinea importantei, premierul Victor Ponta. Care a gasit in lada cu dezastruoasa mostenire de la guvernele anterioare, pe langa niste betisoare cu vata parfumate si un borcan gol de foie gras, angajamentul ferm facut de guvern in fata FMI, ca privatizeaza o serie de intreprinderi, printre care si Oltchim.
Cum Patria e cabinetul de lucru al primului-ministru, era de asteptat ca domnia sa sa nu se ocupe nemijlocit de aceasta problema, asa ca firesc a aruncat pisica in curtea ministrului Economiei. “La Oltchim, vreau sa fiti direct implicat. Vineri este licitatia cu strigare in prezenta presei si pot sa anticipez ca va fi un anumit tip de spectacol mediatic avand in vedere participantii. Va cer sa nu cadem noi in spectacol mediatic”, i-a spus Ponta ministrului, la inceputul sedintei de miercuri a Guvernului.
Tocmai am facut cunostinta cu al doilea personaj: Daniel Chitoiu, ministrul Economiei. Numai ca, ghinion. In ziua cu pricina, dl. Crin Antonescu, fost presedinte ad-interim al tarii, isi prindea in buchetul vietii cel de-al 53-lea trandafir (sau sageata?!), ceea ce il facea oarecum indisponibil, iar inlocuitorul la comanda este, asa cum se stie, dl Chitoiu. Asa ca ministrul nu s-a implicat direct asa cum i-a cerut seful sau, ci a aruncat pisica mai departe, in curtea OPSPI.
De unde a ridicat-o, plin de abnegatie, cel de-al treilea personaj care intra in scena, pe numele sau Remus Vulpescu. Nu, nu e frate geaman cu raposatul Romulus. Domnia sa a ridicat asadar pisica, sau manusa, si a purces la organizarea celei mai halucinante licitatii din cate au avut loc in Romania in ultimii 22 de ani, la care ar fi putut participa, daca depunea garantia de 500.000 de lei, chiar si ursul ucigas din Dambovita. O licitatie in urma careia statul ar fi trebuit sa scape de un cartof fierbinte reprezentat de datorii de peste 700 de milioane de euro, plus 3 mii si ceva de suflete sindicalizate si radicalizate de nemunca si salarii restante.
Intr-un scurt acces de implicare in acest proces, ministrul Chitoiu s-a grabit sa anunte, cu ceva vreme in urma, ca nu mai putin de 12 investitori de calibru au cumparat caietul de sarcini. A fost oprit din elanul entuziast de Victor Ponta, care i-a sugerat discret sa nu spuna hop pana nu sare parleazul, ceea ce s-a dovedit un sfat oportun. Intrucat, pana la urma, s-au inscris la licitatie doar patru investitori, care de fapt erau doar trei, Vuza si Grivei.
E momentul asadar sa intre in scena, investitorii. Primul dintre ei, Stefan Vuza, un industrias nici prea-prea, nici foarte-foarte, detinator al unui numar impresionant de companii, dintre care insa niciuna nu-i asigura o vizibilitate prea mare in spatiul public. El a depus doua oferte, in numele a doua dintre societatile sale, una dintre ele doar pentru creanta garantata de la Electrica, semn ca lichidarea combinatului era o optiune demna de luat in seama.
Cel de-al doilea este nimeni altul decat reprezentantul PCC, un actionar minoritar “ingrasat” pana la o treime din capitalul social, care de ani de zile poarta prin presa si pe la Bruxelles o campanie ostila la adresa combinatului in general si a fostului manager Roibu in special. Din 2007 se lauda ca vor sa preia controlul societatii dar ce sa vezi, tocmai acum cand a sosit clipa mult asteptata au depus o oferta penibila. In mod clar, la fier vechi si in plina criza imobiliara, s-ar fi putut scoate dublu din vanzarea de active la kilogram sau la metru patrat.
In fine, cel de-al treilea investitor “strategic”, care a si castigat licitatia, este nimeni altul decat mascariciul national DDD, ale carui fantasmagorii ar fi poate amuzante daca nu ar exista un numar semnificativ de concetateni, printre care si salariati de la Oltchim, care sa le ia in serios. Caz in care oferta sa este de fapt un act flagrant de inselaciune in masa, in forma continuata.
Dar ce sa vezi, daca in orice tara civilizata un astfel de personaj isi are locul fie la puscarie, fie la zoo, in cusca maimutelor, la noi acumuleaza in nestire capital politic, iar televiziunile se calca in picioare ca sa-l aiba in direct, exclusiv. Iar cei in masura sa-l opreasca, il lasa slobod cu unicul gand de a profita cumva de succesul pe care ventrilocul cu Rolls Royce il are la toate neamurile proaste din Romania.
