La fel ca in multe alte situatii cand incerci sa imbini afacerile cu placerea, lucrurile au tendinta naturala sa se termine prost. Constatare valabila cel putin in cazul recentului scandal iscat pe seama listarii la bursa a celebrei retele de socializare Facebook.
In primul rand trebuie subliniata diferenta notabila intre notorietate (sau popularitate) si performante economice. Un exemplu chiar mai elocvent este twitter care, in ciuda unui numar fabulos de utilizatori, nu reuseste sa monetizeze acest lucru. La fel stau lucrurile si cu Facebook, chiar daca la o alta scara. Este o discrepanta majora intre performantele reale ale companiei si asteptarile investitorilor, legate mai ales de potentialul urias al companiei fondate de Zuckerberg.
Ceea ce trebuia sa fie evenimentul deceniului la bursa newyorkeza s-a transformat, in nici doua saptamani, intr-o dezamagire profunda. Sau, mai bine zis, intr-o mare dezumflare. Mecanismul e simplu: un grup restrans de investitori, cei mari si privilegiati, care cumpara de cativa ani buni actiuni Facebook, au profitat de entuziasmul si lipsa de informatii a unei mase de manevra reprezentate de micii investitori, marcandu-si profituri consistente, imediat dupa listare, ceea ce a determinat scaderea consistenta a cotatiilor.
Cum s-a ajuns in aceasta situatie? Simplu, pe baza unei emotii colective. E frumos sa postezi o poza cu o ceasca de cafea pe Facebook in fiecare dimineata si o piesa lenta de pe youtube noaptea, la culcare, iar intre ele sa afli ce-a mai mancat, visat, vizitat, citit, ascultat, vizionat etc. populatia planetei. Pentru ca asta e o realitate. Populatia Facebook creste exponential si are sanse mari sa se identifice, in scurt timp, cu populatia Terrei.Vorba aceea: “Cine nu e pe Facebook nu exista!”.
Dar de la sutele de milioane de membri ai comunitatii si pana la sutele de miliarde de dolari capitalizare e o cale destul de lunga. Si asta pentru simplul motiv ca sutele de milioane de utilizatori pot fi considerati sute de milioane de potentiali clienti, dar in realitate raman doar utilizatori sau, daca vreti, postaci. Tocmai mediul foarte selectiv, unde se presupunea ca se poate targeta cel mai bine reclama, s-a dovedit a fi ostil, cel putin fata de campaniile clasice de marketing. Iar inovatiile in domeniu se lasa inca asteptate, asa ca majoritatea utilizatorilor de Facebook ignora reclamele sau, mai grav, le anihileaza.
Asadar cine s-a inghesuit sa cumpere actiuni Facebook in cadrul IPO, bazandu-se pe entuziasmul general si pe optimismul interesat al previziunilor, s-a fript. Succesul celei mai mari retele sociale sta in geniul unui singur individ, care nu avea o problema cu banii, ci cu fetele. Iar genialitatea sa consta in aceea ca a gasit o solutie originala si eficienta pentru o problema cvasigenerala. Zuckerberg a conceput Facebook ca sa socializeze, nu ca sa se imbogateasca, deci a raspuns nevoii de socializare a oamenilor, nu nevoii de bunastare. Faptul ca a devenit milionar in doi ani si s-a insurat abia dupa opt este problema lui personala.
Lectia pe care ne-o ofera in aceste zile Facebook este universal valabila. Alegerile facute emotional raspund strict unor nevoi de natura emotionala. Iar analogia poate continua inclusiv in viata politica, unde electoratul se lasa pacalit de argumente emotionale si, dupa ce trec alegerile, constata ca problemele importante raman in continuare nerezolvate. Sa nu uitam ca Ponta si Antonescu si-au unit fortele ca sa-l invinga pe Basescu. Au reusit, iar cei care simteau aceasta nevoie, emotionala, se pot declara satisfacuti. Dar cata bunastare va aduce caderea acestuia si a acolitilor sai ramane de vazut. Probabil cam tot atat cat au avut parte micii investitori in actiuni Facebook.
