Mai multi bani din TVA, mai putini din accize, deh, romanul ramane cu rabdarea, mai usor cu tutunul si benzina ca sunt scumpe rau, mai multi bani din impozite pe venit si de la contributiile de sanatate, ca doar s-au marit salariile, mai putini din impozitul pe proprietati, mai putini din impozitul pe profit, vorba aia, de unde profit?, si, cireasa pe coliva, mai putini bani de la UE. Acesta e tabloul veniturilor statului asa cum rezulta din rectificarea bugetara operata de Guvern saptmanana trecuta.
La capitolul cheltuieli, predomina plusurile, 1 miliard de lei la cheltuieli de personal, 1 miliard si vreo 300 de milioane la cheltuieli materiale, un miliard la dobanzi, deh, creditele costa din ce in ce mai mult, vreo 200 de milioane si pe la asistenta sociala. Avem insa si minusuri. Aproape un miliard de lei la investitii si 800 de milioane la cofinantarea proiectelor cu finantare din fonduri UE nerambursabile.
Un tablou in care nu predomina culorile optimiste, din pacate. Sub deviza “totul pentru pensii si salarii”, o promisiune de a carei respectare depinde in cea mai mare masura rezultatul alegerilor din toamna, au fost mobilizate toate resursele disponibile prin coloanele cu cifre ale domnului Gherghina, iar deficitul bugetar a fost intins cat s-a putut, ca sa incapa.
Suntem invatati sa privim partea plina a paharului, adica sa presupunem ca banii care se dau in plus bugetarilor si pensionarilor se vor regasi in consum, care este unul dintre motoarele cresterii economice. Posibil, dar nu neaparat probabil. Pentru ca inaintea consumului propriu-zis stau datoriile din urma neplatite si spectrul zilei de maine, cand poate va fi mai rau, ceea ce incurajeaza economisirea. Sau, intr-o abordare si mai amuzanta daca nu ar fi trista, putem spune ca, daca tot n-am fost in stare sa tragem fonduri europene, macar am degrevat bugetul de povara cofinantarii.
OK, cifrele de mai sus se pot interpreta in fel si chip, in functie de interese. Premierul ne spune ca prin aceasta rectificare a indreptat aberatiile lasate in urma de guvernarea anterioara, iar dna Andreea Maria Paul fosta Vass, care de cand nu mai are treaba la guvern sufera de sindromul “posting-spree” pe retelele sociale, ar putea spune ca economia e pusa pe butuci.
In realitate, economia nu e pusa nici pe butuci, dar nici pe jar. E pusa in stand-by, cu multa precautie, asa cat sa nu prea aiba ce sa spuna organismele financiare internationale care ne guverneaza, de fapt. Important este ca pana la iarna sa nu se produca derapaje majore, sa ramanem in corsetul destul de larg altminteri al obligatiilor asumate la nivel macroeconomic si sa reintregim salariile si pensiile.
Oricat ne-am dori, nu putem sa avem pretentii mai mari de la un guvern cu raspundere limitata (pana la alegeri), care se si pregateste de o coabitare contondenta cateva luni bune de-acum incolo. Tot ce ne ramane de facut este sa dam in continuare acatiste cu numele lui Mugur Isarescu, in speranta ca va gasi resurse pentru a tine cursul valutar in frau, si cu numele lui Obama ca sa nu inceapa vreun razboi, ceva, in Siria, si sa o ia razna si mai rau pretul petrolului. In rest, bucurosi le-om duce toate, de-or fi euro sau lei.
