Să trecem peste aspectele ce tin de moralitate, deocamdată nu ne interesează cum sună asta ca un presedinte în functie, bugetar si nerentier, care se poate însă lăuda cu oarece vânzări anterioare, ia în sase zile credit un milion de euro de la o bancă de stat, după care mai si sună să-l ameninte pe ministrul de Finante că se lasă cu deranj dacă îl schimbă cumva pe directorul băncii în cauză.
Ne interesează acum modul cum cetăteanul Băsescu Traian a obtinut, prin interpusi de gradul I, creditul cu pricina. S-a ridicat deja, ca o vestală în pragul templului pe cale de-a fi pârjolit de barbari, ciocănitoarea oficială pe probleme economice a PDL, spunându-ne că nu e treaba noastră, nici a comisiei senatoriale, să scotocească în această afacere guvernată, asa cum bine se stie, de regula secretului bancar. Asa o fi, dar nu contează. Pentru că deja fericitii beneficiari viitori agricultori au devoalat din proprie initiativă detaliile acelui credit: suma împrumutată, perioada de rambursare si rata lunară.
De aici se pot obtine lesne câteva informatii esentiale. Dacă aruncăm o privire în fisa produsului bancar respectiv (credit ipotecar pentru persoane fizice sau credit ipotecar pentru agricultori), aprobată de BNR si aflată în arhivele ambelor institutii, vom afla imediat care este suma limită care se poate acorda, ce tip de garantii ipotecare sunt admise, în ce cuantum sunt ele luate în considerare, ce fel de venituri trebuie să aibă împrumutatul, care este gradul maxim admis de îndatorare etc.
Primul hop este cel al sumei maxime ce poate fi împrumutată. Să presupunem că CEC Bank a prevăzut că în astfel de vremuri de criză va avea solicitări de astfel de credite si a cerut un prag de peste 1 milion de euro. Si să mai presupunem că se poate gaja un asemenea credit cu terenul agricol în cauză, evaluat cum a fost evaluat.
Rămâne în suspans modul în care împrumutatul a făcut dovada veniturilor care să asigure plata ratelor. Putem presupune, fără teama de a gresi major, că un cuantum rezonabil al gradului de îndatorare admis este de 40%. Prin urmare, la o rată de 30.000 de lei, veniturile ar trebui să fie de 75.000 lei pe lună. Asta dacă ar fi vorba de salarii obtinute în baza unui contarct de muncă pe o perioadă nelimitată.
Ceea ce, desigur, nu e cazul. Orice alt tip de venituri, obsinute din profesii liberale, cedarea folosintei bunurilor, drepturi de proprietate intelectuală, dividende etc. sunt supuse ajustării cu un coeficient subunitar. Au, cum s-ar spune, valoare mai mică. Iar dacă banca e dispusă să ia în considerare la capitolul venituri subvantia agricolă primită de la stat, în valoare de cca 46.400 euro pe an (3.900 euro pe lună), tot ar mai rămâne de acoperit aproape 13.000 de euro în fiecare lună. Trebuie spus că subventia o încaseză cel care lucrează efectiv pământul, deci dacă familia Băsescu va da terenul în arendă pierde subventia, iar dacă îl va cultiva apar alte cheltuieli deloc neglijabile.
În concluzie, avem motive întemeiate să presupunem că Ioana Băsescu a făcut dovada unor venituri stabile de cel putin 13.000 de euro pe lună. Ceea ce ar fi foarte interesant să afle si opinia publică din ce activităti au rezultat. Că doar din notariat, pe praful ăsta, e greu de crezut. Iar dacă totusi asa e, ar trebui să fie dată drept pildă întreagii bresle, iar guvernul s-ar putea gândi să impoziteze mai adânc notarii, pentru că se vede treaba că au de unde.
Sunt, prin urmare, necesare clarificări asupra conditiilor în care Ioana Băsescu a luat creditul. Clarificări pe care le pot aduce fie comisia senatorială, fie Banca Natională, fie Parchetul. Până atunci, comunicatul penibil al Uniunii Notarilor Publici cum că au făcut ei verificări pe care nu le-a cerut nimeni si au constatat că actul de vânzare-cumpărare si ipoteca sunt perfect legale nu înlătură cu nimic prezumtia de tratament preferential si foloase necuvenite la acordarea creditului. După cum nu înlătură bănuielile că acea suprafată imensă de teren a fost comasată si pusă pe tavă întâiului agricultor al tării cu largul concurs al unor institutii ale statului.
Si o ultimă precizare pentru dl presedinte, care e convins că milionul de euro luat credit de fiica sa provine din banii deponentilor la CEC si nu din banii statului. Să tot fie ceva vreme de când băncile au adoptat asa-zisul sistem al rezervei fractionare, care le permite să ofere împrumuturi nu doar pe baza capitalurilor proprii. Cu alte cuvinte, din volumul de credite oferit de o bancă, nici măcar 10% nu reprezintă banii din depozitele atrase, sau cum spune dl presedinte, ai deponentilor. Iar acest lucru se face pe seama capacitătii managementului băncii de a face rost de bani oricând deponentii i-ar cere, fie de la actionari, fie împrumutându-se de la alte bănci. În cazul nostru, actionarul CEC Bank e statul, iar o eventuală trecere a creditului drei Băsescu la neperformante va fi suportată într-o mică măsură de deponentii CEC si într-o mare măsură de către noi toti cei care alcătuim statul.
