In plin scandal mediatic legat de plecarea sa intempestiva din tara, cu sau fara banii clientilor sai, legendarul Cristian Sima gaseste ragaz, in avion, intre doua goluri de aer, sa tina predici moralizatoare publicului care se dovedeste avid de o telenovela cu gulere albe. Se intreaba Sima, desigur retoric, de ce nu ies in fata acum cei care au castigat de pe urma sfaturilor sale, sa-si etaleze profiturile in vazul lumii? De teama Fiscului? Greu de crezut. O varianta mult mai plauzibila ar fi aceea ca nu sunt chiar atat de multi cei care au castigat de pe urma genialitatii lui Sima. Va oferim mai jos un argument in sprijinul acestei afirmatii. Este un fragment din articolul publicat de Cristian Sima in Saptamana Financiara din data de 29 august 2005:
Bomba economica
de Cristian Sima
La 60 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, atat efectele devastatoare, cat si fascinatia demonstratiei de fort ale bombei atomice s-au estompat. Odata sfarsit razboiul rece, a aparut, mai mult sau mai putin retoric, intrebarea: Cu ce am putea domina lumea fara a provoca aceeasi catastrofa? Vom incerca un raspuns in spiritul prezentului. Sa presupunem ca o tara micuta, cu putine resurse, dar cu multe idei, se avanta in cazanul tumultuos al economiei mondiale. Sa presupunem, asadar, ca, nu mai tarziu decat maine, noul ministru al finantelor, constient de cresterea dolarului, va cumpara forward 30 de miliarde contra leu, cu o margine de doar 300 de milioane, si va vinde 30 de miliarde de bonduri americane, care actualmente dau o dobanda de 4,15%; aceasta ar insemna ca banii chinezesti si japonezi vor ajunge, via Washington, la Bucuresti, iar cand noi ne vom termina proiectele pe termen lung, vom descoperi ca asiaticii ne-au imprumutat, iar americanii ne-au dat dobanda! Cum dobanda LIBOR la 1 an e de 4,27%, s-ar putea ca, la sfarsit, sa scoatem Romania din noroi si sa mai ramanem si cu bani. Pentru asta insa e nevoie de mult sange; asa cum spunea un presedinte (american, desigur!): Daca nu suporti caldura, n-ai ce cauta in bucatarie. Cu atat mai putin in cazanul economiei mondiale… De aici, o noua intrebare retorica: Exista-va oare un astfel de ministru de finante, capabil sa inteleaga si sa aplice o strategie precum cea de mai sus? Daca nu, o certitudine tot ne ramane: vom contempla mai departe acelasi cenusiu viitor mioritic. Oricum, aceia dintre dumneavoastra mai manati de nevoi si mai dornici de altfel de perspective puteti sa cumparati dolari; daca peste un an se va dovedi ca nu am avut dreptate, veniti la noi sa ne spargeti capul!
Trecand peste originalitatea solutiei pe care i-o propunea ministrului de Finante de atunci (era Ionut Popescu, parca), retinem indemnul din ultima fraza. Sa cumparam dolari.
Hai sa vedem ce beneficii au avut cei care l-au ascultat la vremea respectiva.
Pe 29 august 2005, dolarul american era cotat de BNR la 2,8669 RON. Dupa scurgerea anului mentionat de Sima, deci pe 29 august 2006, moneda americana era cotata la 2,7548 RON, suferind deci o depreciere de 3,91%. Sa presupunem ca investitorii au avut rabdare si au mai asteptat un an. Ce sa vezi insa? Pe 29 august 2007, dolarul coborase pana la cota 2,3939 RON, cu 16,5% mai putin decat la data investitiei initiale. Doar asa, de amorul artei, mentionam ca dupa inca un an, inaintea celebrului atac speculativ, dolarul nu crescuse decat cu 0,33 bani.
Prin urmare, singurul motiv pentru care nu i-am spart capul lui Cristian Sima pe 29 august 2006 a fost acela ca nu cumparasem dolari cu un an inainte.
