Pasul 1. Se ia una bucată prim-ministru, cu următoarele calităţi: reputaţie profesională şi morală ireproşabile, bun manager (în economie sau administraţie), bun comunicator, sănătate de fier, stomac blindat, izvorul lacrimilor secat. Cunoştinţe avansate de (macro)economie reprezintă un avantaj . Aşteptăm provincia.
Pasul 2. Se alege una bucată ministru de finanţe căpos, cu vederea, mirosul şi auzul slăbite rău, dar cu un hiperdezvoltat simţ tactil, cu care să pipăie banii. Poziţii similare şi/sau experienţe în cadrul instituţiilor financiare internaţionale reprezintă un avantaj . Aşteptăm Washington-ul.
Pasul 3. Se identifică, în cadru cât mai restrâns, priorităţile pentru 2010 ale guvernului, de unde rezultă ministerele-cheie. Aici trebuie găsiţi titulari cu aptitudini manageriale deosebite, cunoştinţe avansate ale problematicii din domeniul respectiv şi o rezistenţă nativă la corupţie. Ei vor primi feliile cele mai consistente din bugetul public pe care le vor cheltui cu chibzuinţă şi numai pe bază de proiecte şi bugetare multianuală. Experienţe sau poziţii similare reprezintă un impediment major! Aşteptăm societatea civilă.
Pasul 4. Se completează restul echipei guvernamentale având grijă să nu ne scumpim la tărâţe, adică la ministere, iar dacă e de impus o cură de slăbire aparatului guvernamental, agenţiile sunt numai bune de jertfit pe altarul crizei. E o ocazie bună, poate singura. Miniştrii din grupul „restul lumii“ pot fi politruci de la partidele din majoritatea parlamentară, însă puţină decenţă e bine-venită. Mai ales că resurse ar fi dacă e bunăvoinţă. Aşteptăm trandafiri şi crini.
Pasul 5. Se scrie programul de guvernare. Şi cel pentru publicul larg, dar mai ales cel de uz intern, unde sunt trecute măsurile indispensabile pentru reducerea drastică şi rapidă a cheltuielilor bugetare. E momentul pentru disponibilizări masive în sectorul bugetar şi de introducere a criteriilor de eficienţă în cheltuirea banului public. Aşteptăm sindicatele în stradă. Cu vin fiert şi covrigi.
Pasul 6. Ministrul finanţelor face socotelile şi anunţă, mai întâi în incintă, la Palatul Victoria, şi apoi la televizor cum dă socoteala: cu plus, cu minus, cu rest sau nu dă deloc. Şi atunci, înainte de Crăciun, ne spune clar dacă măreşte sau nu TVA şi la ce siluiri ale Codului Fiscal să ne aşteptăm în 2010. Orice veste, oricât de proastă, va fi înghiţită dacă e predictibilă. Aşteptăm înfiinţarea de offshore.
Pasul 7. Programul de guvernare şi miniştrii sunt trecuţi prin Parlamentul bicameral în regim de urgenţă, după care se apucă de treabă. Fără vacanţă, fără ipocrizii, fără menajamente. Aşteptăm un purtător de cuvânt dotat cu vorbe.
Pasul 8. Se ajustează în regim de urgenţă Legea salarizării unice şi cea a pensiilor, după care sunt aprobate de Parlament şi puse în aplicare fără prea mari tangouri cu sindicatele. Pentru aceste legi e nevoie de voinţă politică, consensul nu va fi obţinut niciodată. Nu mai aşteptăm nimic!
Pasul 9. Se înfiinţează comisia de reformare din temelii a Constituţiei. Aberaţia lui Băsescu va fi doar pretextul. Schimbarea trebuie făcută în substanţă. Aşteptăm referendumul.
Pasul 10. Se schimbă în primele 6 luni de mandat Legea electorală, ca să nu mai plângem din nou în 2012, nu că vine sfârşitul lumii, ci că iar a dat uninominalul rateuri. Aşteptăm următoarele alegeri.
