Ajuns corigent la economie, profesorul universitar doctor Boc s-a trezit, în plină sesiune de examene de toamnă-iarnă, cu o nesperată copiuţă strecurată pe sub uşă. Care conţinea o serie de răspunsuri corecte la întrebarea „Cum pornim, frate, motorul economiei?“. Culmea îndrăznelii, respectiva copiuţă nu era dată anonimă, ci purta o serie de semnături în clar, ale unor oameni cu greutate din business -ul autohton, grupaţi într-o respectabilă organizaţie. Am numit aici Consiliul Investitorilor Străini (FIC).
Prima măsură vizează înfiinţarea la Ministerul Finanţelor a unui registru transparent al creanţelor asupra bugetului de stat, cu scadenţe. Ce-a făcut Guvernul? A exasperat până şi FMI-ul cu arieratele care nu numai că nu scad, dar mai şi cresc în unele locuri. Iar plăţile, câte se fac, se fac discreţionar, pe bază de culoare politică.
Următoarea este un pic naivă: înfiinţarea unui Consiliu de Dezvoltare Economică, cu rolul de a ajuta la definirea strategiei economice a României pe termen lung . Asta ar echivala cu acceptarea, de către guvern, a unui „sfat al înţelepţilor din business“, cum este de pildă FIC. Dar premierul are la dispoziţie o ditamai agenţie de strategii guvernamentale care toacă la câini frunze de la buget de ani buni. Şi care are avantajul că acolo poţi plasa, pe funcţii călduţe, o sumedenie de rubedenii politice.
Încă una „dureroasă“: angajaţii de stat care lucrează cu fonduri europene să fie recompensaţi cu prime strict în funcţie de performanţa realizată. Ups, nu credeam să doară atât de tare… Nu merge mai bine un spor de 75%, „flat“, aplicat tuturor celor care trec la mai puţin de 10 metri de fonduri europene? Propunerea asta, împreună cu cea referitoare la reformarea administraţiei publice prin folosirea unor indicatori de eficienţă clar definiţi n-au făcut probabil decât să-i smulgă un zâmbet lui Boc.
Până acum ne-am referit la câteva dintre propunerile FIC ce pot fi grupate într-un subcapitol numit „normalitate“. Sunt chestiuni care nu ţin de o înaltă ştiinţă a economiei sau a administraţiei, ci mai degrabă de bun-simţ. Care bun-simţ, în sensul larg al cuvântului, lipseşte din actul de guvernare de prea mulţi ani.
Sunt însă, în documentul înaintat de investitorii străini Guvernului, şi câteva idei pe care unii ar putea să le considere năstruşnice, dar care, în fapt, denotă viziune, adică exact ceea ce n-au manifestat conducătorii prezenţi şi trecuţi ai României. De exemplu, o excelentă oportunitate pentru accelerarea investiţiilor în infrastructură ar fi depunerea candidaturii, de către ţara noastră împreună cu Bulgaria, pentru organizarea Campionatului European de Fotbal din 2020.
Pentru ce am avea nevoie de un astfel de imbold? Simplu: în primul rând am avea, în sfârşit, un proiect naţional, dar şi un orizont realist de a atrage fonduri care să accelereze (co)finanţarea şi ulterior amortizarea investiţiilor. Plus că un astfel de eveniment ar fi de natură să provoace o emulaţie în rândul societăţii româneşti şi poate am găsi mai uşor, şi noi, alegătorii, dar şi politicienii, lucrurile care ne apropie, şi nu pe cele care ne despart.
Şi dacă Europenele de fotbal pot fi considerate un vis frumos, distinşii membri ai FIC propun Guvernului şi un potenţial coşmar: externalizarea managementului procesului de accesare a fondurilor UE, dar şi „privatizarea“ măcar parţială a serviciilor vamale. Cum credeţi că ar mai dormi mulţi dintre bugetarii de azi?
Fără a epuiza lista propunerilor făcute Guvernului de către investitorii străini, v-am oferit câteva mostre de idei, care ţin de normalitate – unele, şi de viziune – altele, pe care mă îndoiesc sincer că actualul guvern le-ar putea pune în aplicare. Deşi tare mult mi-aş dori să fiu contrazis.
