Demersul lui Traian Basescu este un dar otravit pentru Rosia Montana Gold Corporation. Si asa proiectul din Apuseni era aprig contestat de o parte foarte vocala a societatii civile, pe teme ecologice si istorice, acum in corul contestatarilor s-au inscris imediat toti adversarii politici ai presedintelui.
“Proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montana a stat ingropat din 1997 din cauza lasitatii politicienilor, care nu au vrut sa-i doara capul. (…) Guvernul trebuie sa aiba curajul sa le spuna romanilor ca acest proiect trebuie facut”. Asta a declarat Traian Basescu, recent, la Rosia Montana, in fata camerelor de luat vederi, deci in fata natiunii.
Demersul sefului statului este un dar otravit pentru Rosia Montana Gold Corporation. Si asa proiectul din Apuseni era aprig contestat de o parte foarte vocala a societatii civile, pe teme ecologice si istorice, acum in corul contestatarilor s-au inscris imediat toti adversarii politici ai presedintelui.
Principala acuzatie este cea de lobby interesat. Cu alte cuvinte, presedintele ar urgenta demararea proiectului de catre administratia PDL, in schimbul unor foloase materiale substantiale, ca tot va fi 2012 an electoral greu. Desigur, suspiciunea este inevitabila, iar modul abrupt in care presedintele-jucator a ales sa dea pasa decisiva invita la speculatii pe aceasta tema.
Totusi, dincolo de relansarea temei coruptiei regimului Basescu-Boc, un subiect care nu e nou , politicienii din Opozitie ignora un aspect deloc de neglijat. Proiectul de la Rosia Montana se va intinde pe cel putin trei cicluri electorale, in faza de constructie si exploatare, plus inca doua cicluri – faza de inchidere a minei si de refacere a ambientului. Va fi asadar o vaca buna de muls pentru urmatoarele guverne, care cu siguranta vor avea culori politice diferite. E loc deci pentru toata lumea.
Si-atunci de unde atata inversunare in a contesta un proiect care va injecta miliarde de dolari in bugetul statului, alte miliarde de dolari in economia Romaniei si va crea mii de locuri de munca? Numai din dorinta de a-i trage una peste bot lui Traian Basescu? Chestie care oricum sta sub semnul relativitatii.
Publicul larg are cu totul si cu totul alte motive de ingrijorare decat exploatarea cianotica a aurului in Apuseni, iar localnicii, cei afectati direct de proiect, il sustin in proportie de 90%. Asadar loc de castig electoral direct nu prea e.
Desigur, niciunul dintre politicienii care fac valuri la televizor nu a studiat proiectul in detaliu, astfel incat sa emita pareri in cunostinta de cauza. S-au multumit toti sa preia din zbor acuzatiile aduse de ONG-uri, unele fantoma, altele interesate, altele naive, iar in fata oricarui argument tehnic afiseaza un aer de superioritate de genul “lasa ca stim noi exact cum stau lucrurile”. Daca ar fi avut aceasta curiozitate, ar fi vazut ca pentru toate aspectele controversate exista explicatii, mai mult sau mai putin convingatoare, dar care ar putea constitui o excelenta baza de discutie.
Mai mult decat atat, singura abordare subiectiva care poate fi acceptata a fost atinsa doar tangential. Anume cea a oportunitatii exploatarii acelui zacamant acum. Aceasta tema nu e noua, e prezenta pe toate meridianele lumii si sta la baza disputei progresism versus conservatorism. Argumentele sunt la fel de puternice si de o parte si de cealalta, fiind practic imposibil de transat subiectul pe cale logica. Si atunci se impune o solutie politica.
Asta e calea fireasca prin care ajung politicienii sa decida in astfel de situatii, cu conditia sa-si asume deciziile luate.
Din acest punct de vedere, interventia presedintelui este salutara pe fond – in baza unei analize a luat o decizie politica, aceea de a sustine exploatarea -, dar modul de comunicare a fost profund gresit. De ce nu s-a multumit Traian Basescu sa-i cheme la el pe premier si pe ministrii cu atributii in acest proiect si sa-i responsabilizeze, stiut fiind faptul ca nimeni din Guvern nu are tupeul sa i se opuna, preferand varianta “cu scandal”, care poate subrezi proiectul? Sau, cine stie, poate chiar asta isi dorea! Incurcate sunt caile politicii si, din nefericire, pe banii nostri.
