Chiar dacă autostrăzile României sunt încă în fază de şantier, de proiect sau de vise, Anca Boagiu este nesperat de optimistă şi susţine că e dispusă să se ia la trântă cu constructorii, inclusiv cu cei străini, care au deprins obiceiuri proaste. O altă prioritate a ministrului este restructurarea CFR, un proces dificil, dar vital pentru economie. Promisiuni au făcut până acum toţi miniştrii. Îndeplinirea lor ar putea face diferenţa.
Dacă pe infrastructura rutieră spuneţi că sunt şi bani, şi proiecte, în domeniul feroviar lucrurile stau mult mai rău. Companiile au datorii uriaşe.
Companiile au acumulat datorii de circa 1% din PIB cu penalităţi… o sumă enormă. A fost o întreagă luptă să facem planurile de restructurare la nivelul companiilor, pornind de la bun început de la raportul cost /beneficiu. Ce produc şi, bineînţeles, ce înseamnă finanţare de la bugetul de stat. Toată lumea întreabă câţi oameni vor fi daţi afară.
Nu cred că asta este important . Din punctul meu de vedere, dacă putem să-i ţinem pe toţi este cel mai bun lucru. Dar ca să-i poţi ţine pe toţi trebuie să ai atât resursa financiară, cât şi o eficienţă în activitatea pe care aceştia o desfăşoară. Acesta e şi motivul pentru care n-am prezentat bugetele sau n-am fost de acord cu discutarea bugetelor în guvern decât la pachet, pentru toate trei – CFR Infrastructură, CFR Marfă şi CFR
Călători – fiindcă ele funcţionează într-un circuit financiar în care depind unele de celelalte. Dacă una acumulează datorii, acumulează şi cealaltă, pentru că nu-şi plătesc între ele datoriile. Şi cea mai vitregită este CFR Infrastructură. Pot să spun că avem un proiect prin care le vom achita datoriile – atât cele dintre ele, cât şi faţă de agenţii economici privaţi -, dar punem în practică şi programele de restructurare pentru a nu mai permite acumularea de datorii şi penalităţi la datoriile pe care le rostogolesc de ani de zile.
Lucraţi chiar acum la acest proiect de plată a datoriilor mai vechi?
La sfârşitul anului trecut am plătit o bună parte din arierate, e adevărat condiţionat de ştergerea penalităţilor pe care le solicitau companiile private. Pentru anul acesta am alocat pentru infrastructură toate sumele necesare şi tot ce înseamnă investiţii sunt acoperite din punct de vedere financiar . Până la urmă, dacă nu ai infrastructură, degeaba discutăm şi despre CFR Marfă şi despre CFR Călători.
Împreună cu Ministerul Finanţelor, lucrăm la această schemă astfel încât la rectificarea bugetară să reuşim să echilibrăm companiile de cale ferată. Dar, vă repet, totul este condiţionat de punerea în practică a programelor de restructurare. De aceea am şi ţinut să menţionez faptul că toate ameninţările pe care ni le transmit sindicatele în acest moment ar trebui să se transforme într-o politică de susţinere a unui sector extrem de important.
Am tot auzit public „Boagiu nu vrea să semneze contractele colective de muncă”. Păi, în primul rând, nu le semnează ministrul. Contractele colective se semnează cu companiile din subordinea noastră. Dar astăzi, da, Boagiu a intervenit. Au fost aprobate bugetele în guvern, acum este legal să semnăm contractele colective de muncă. Dar există şi un amendament, care e al ministrului: liderii de sindicat să-şi asume că nu au afaceri cu calea ferată şi cu companiile şi societăţile-satelit ale căii ferate. Este o condiţie pe care o pune ministrul. Vom vedea cum vor răspunde la această solicitare.
Credeţi că restructurarea poate să aducă activitatea acestor companii măcar pe zero? Fără pierderi?
Da, sunt convinsă că se poate lucrul acesta şi am exemplul restructurării făcute în 1999-2000. Când am plecat eu din minister în 2000, niciuna nu avea pierderi şi nu avea datorii. Erau „curate”. Mai mult, CFR Marfă avea şi profit. Dar dacă nu ai un management performant, dacă fiecare se apucă să mai deschidă o licitaţie pentru care n-are bani, ajungi în găurile negre pe care le vedem.
Fără a mai pune la socoteală şi tot felul de aranjamente. Dintr-o întâmplare, într-o noapte citeam o raportare pe achiziţii publice făcută de una dintre companii. Şi am văzut că una dintre filiale achiziţionase 7,5 tone de săpun lichid. Acesta e şi motivul pentru care cer public ca liderii de sindicat să-şi asume că nu au afaceri cu societăţile în cauză, prin firmele proprii… Le-am spus: „Bine, dar chiar n-aţi văzut, cum e posibil să achiziţionaţi 7,5 tone de săpun la o regională de cale ferată? La ce foloseşte?”.
Şi liderii de sindicat s-au încăierat între ei, pentru că, până la urmă, era un business al unuia dintre aceştia. Un altul i-a zis: „Ţi-am zis să te potoleşti, să nu mai faci lucruri de genul ăsta?”. Eu sunt de acord că nu au fost investiţi suficienţi bani, dar poate ne şi potolim, foarte mulţi dintre noi, din a face tot felul de afaceri care nu au nicio legătură cu activitatea căii ferate. Banii trebuie să se ducă în infrastructură.
Privatizarea companiilor sau a managementului ar putea fi o soluţie. Există o firmă din domeniul feroviar care a devenit jucător regional. De ce nu recrutaţi de acolo manageri care să însănătoşească CFR Marfă?
Din nefericire, ei şi-au recrutat managerii din societăţile naţionale şi, spre marea noastră uimire, nu ştiu cum de nu reuşeau să fie profesionişti atunci când erau manageri la o companie de stat şi au devenit brusc performanţi în momentul în care s-au dus la o companie privată.
Din punctul meu de vedere, da, e adevărat, un management privat ar aduce, cred eu, în acest moment, mult mai multe beneficii în ceea ce priveşte gestionarea companiilor de stat. Personal, pot să spun că sunt pro-management privat la companiile de stat sau cu capital majoritar de stat.
Despre privatizarea CFR Marfă nu s-a mai spus nimic…
Am avut o discuţie cu FMI şi CE. Din nefericire, CFR Marfă era scoasă la privatizare când situaţia ei devenise dramatică. Şi atunci am avut o poziţie fermă, pentru că nu se poate să nu te ducă mintea şi la altceva: cum o companie, în ultimii ani, a decăzut atât de tare, deşi era o companie pe profit, şi dintr-o dată e şi propusă – pentru că cineva o propune, nu? – să intre într-un program de privatizare?!
Dacă privatizăm companiile româneşti, o facem pentru a aduce venituri la bugetul de stat, nu văd altă logică, şi pentru a diminua cheltuielile sau povara pe buget. Am decis să intrăm cu compania în programul de restructurare, pentru a o redresa, astfel încât să-şi recapete valoarea de piaţă şi să o privatizăm într-un moment în care piaţa este favorabilă, pentru că totuşi criza nu s-a încheiat.
Dacă-mi permiteţi, este aceeaşi criză care afectează Transelectrica, Romgaz şi toate celelalte companii pe care Guvernul a luat decizia să le scoată la vânzare pe Bursă…
Avem această prevedere, aceea de a vinde un pachet minoritar de acţiuni. Dar privatizarea totală a companiei o vom face în momentul în care piaţa chiar va fi favorabilă.
