Nu sunt vedete ale spaţiului public, nu au notorietatea politicienilor, a liderilor de sindicat sau a comentatorilor de televiziune, fiecare dintre ei este preocupat de bunul mers al afacerii pe care o conduce. Împreună sunt însă o adevărată forţă, ce reuneşte 30% din Produsul Intern Brut al României în 2009 . Membrii Consiliului Investitorilor Străini (FIC) din România, căci despre ei este vorba, au pus de curând la punct un program ambiţios de stimulare a creşterii economice, pornind de la premisa că, după măsurile dure de austeritate luate de Guvern, este nevoie de un program de accelerare a însănătoşirii economiei româneşti, la care să pună umărul, alături de autorităţi, şi mediul de afaceri privat. Despre acest program şi despre provocările care stau la baza lui am aflat amănunte de la Mariana Gheorghe, CEO al OMV-Petrom şi preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini.
Din punctul dv. de vedere, atât de preşedinte al unei importante companii româneşti, cât şi de preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini, care sunt principalele trei probleme cu care se confruntă în momentul de faţă mediul de afaceri din România?
Mie îmi place să mă uit la probleme ca fiind oportunităţi. Ele sunt oportunităţi pentru că, odată rezolvate, pot să îmbunătăţească situaţia. Aş vrea să menţionez câteva şi trei este un număr foarte corect.
Prima provocare pe care o văd în România şi pentru oamenii de afaceri de aici este lipsa de încredere a consumatorilor, a cetăţenilor, care afectează foarte mult cererea noastră, ca şi companii. Noi credem că sunt oportunităţi pentru a o recâştiga, astfel încât consumul privat din România să se refacă.
A doua mare provocare este deficitul fiscal. Atunci când te uiţi la un deficit, te uiţi atât la venituri, cât şi la cheltuieli. Creşterea economică duce la mai multe venituri fiscale şi deci mai multe surse pentru cheltuieli. În acelaşi timp, e necesară şi realizarea acelei eficientizări a cheltuielilor publice prin implementarea, punerea în practică a măsurilor de austeritate luate de Guvern. Deci cred că menţinerea deficitului fiscal la un nivel rezonabil este a doua mare provocare.
Iar a treia, ceea ce pentru noi, oamenii de afaceri, este foarte important, este realizarea unui act juridic corect şi echitabil. Şi de aceea provocarea pe care o văd şi care trebuie rezolvată este o reformă în sistemul juridic, care să poată să dea siguranţa că, dacă sunt obstacole în realizarea actului comercial sau public, este cineva care poate să facă dreptate în mod echitabil şi corect.
Când, cum şi unde a apărut ideea acestui program de relansare economică pe care l-aţi făcut public în această lună?
Cred că în general orice fel de iniţiativă este un răspuns la o cerinţă. Şi am simţit şi noi, ca şi toată lumea din România, nevoia de acţiune, am simţit că este o situaţie dificilă prin care România trece şi nu este suficient să vorbim doar de austeritate, pentru care măsurile sunt necesare, dar credem că aceeaşi energie şi forţă trebuie depuse şi pentru creşterea economică. Aşa cum spuneam, nu numai reducerea cheltuielilor este importantă, dar şi creşterea veniturilor, pentru un deficit bugetar.
Am gândit un chestionar pentru cei 118 membri ai FIC şi am avut o plăcută surpriză pentru că au venit peste 100 de propuneri în urma unei întrebări simple: „Ce credeţi că trebuie făcut imediat pentru a relansa creşterea economică, o creştere durabilă?”. Prin efortul unei echipe de proiect, aceste propuneri s-au putut concentra în 80 de măsuri coerente, consistente şi le-am structurat pe 10 domenii de acţiune. Acest pachet de măsuri, după structurare, ne-a dat impresia şi mesajul clar că este un pachet coerent, care poate servi drept program pentru relansarea economică.
Şi în baza acestui rezultat am analizat ce poate să facă FIC pentru realizarea acestui program şi am pornit de la faptul că noi, cei 118 membri, reprezentăm 30% din PIB-ul României în 2009 şi peste 60% din toate investiţiile făcute de străini în ultimii 20 de ani. Şi am simţit aceasta ca o răspundere, am simţit că, într-o perioadă dificilă cum este acum, nu e suficient să dai sfaturi celor care trebuie să ia măsuri, ci ar fi bine să le oferi un ajutor ca să treacă mai repede de acest obstacol, această perioadă dificilă.
Din discuţiile pe care le-aţi purtat cu Guvernul, cu preşedinţia, cu patronatele, cu sindicatele, ce feedback aveţi în ceea ce priveşte adoptarea măcar a acelor măsuri care ţin de normalitate?
Noi suntem foarte încurajaţi de răspunsul la acest demers. Demersul are două categorii de propuneri, unele specifice, cu aplicare imediată, dar cu impact pe termen lung şi mediu, şi altele care ţin mai mult de strategie, de o reformă structurală fie a sectorului public, fie a unei industrii sau alteia, fie de aplicarea unor noi sisteme şi metodologii în sectorul de absorbţie a fondurilor europene.
Există deschidere şi am avut chiar săptămâna trecută întâlniri cu ministerele pentru a discuta aceste măsuri specifice, pe lângă dialogul general. Vorbesc aici de Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii, unde avem deja echipele – parteneri desemnaţi de miniştri să lucreze cu noi pe anumite măsuri. Şi sperăm ca în următoarele săptămâni să venim deja cu câteva din a-ceste măsuri specifice, care să poată să aibă o formă care poate fi făcută publică şi o decizie care apoi să se implementeze.
Chiar credeţi că răspunsul va fi pozitiv?
Chiar cred că e un feedback pozitiv. Avem parteneri de discuţie pe problemele specifice, de exemplu registrul de creanţe, avem deja un partener în cadrul Ministerului Finanţelor cu care dezvoltăm conceptul.
Vom prezenta în câteva zile, poate o săptămână, un astfel de proiect, îl vom analiza cu experţii de la Ministerul Finanţelor şi apoi trecem la etapele următoare. Există un feedback pozitiv.
Cât de fundamentate sunt proiecţiile financiare ale anumitor proiecte foarte concrete, în sensul de estimare corectă şi minuţioasă a veniturilor pe care le pot genera, dar şi a cheltuielilor? Şi am să vă dau un exemplu concret: probabil cel mai mediatizat punct din acest program este cel legat de organizarea unui Campionat European de fotbal. Practica ultimilor ani ne-a arătat că ţările care au organizat campionate mondiale, europene de fotbal sau chiar olimpiade, şi care nu aveau o infrastructură dezvoltată înainte, au făcut investiţii mari şi au recuperat doar o mică parte după terminarea evenimentului, iar unele elemente de infrastructură nu sunt folositoare. Deci, practic, a fost un eşec din punct de vedere financiar un astfel de proiect.
Nu pot spune că la toate măsurile, sau nici măcar la majoritatea, avem pregătită partea a doua, de analiză economico-financiară şi program de implementare, ca să vedem beneficiile şi costurile în termeni financiari foarte detaliaţi. Dar fiindcă aţi luat acest exemplu, şi este foarte bine luat, eu chiar cred într-un astfel de proiect, pentru mine este important profilul unei astfel de acţiuni.
Pentru că dacă obţinem un astfel de mandat, să organizăm un campionat european sau altceva, avem un termen foarte fix. Lucru care impune o anumită disciplină asupra realizării obiectivului, pe de-o parte, şi pe de altă parte poate fi un factor de mobilizare a tuturor resurselor şi de coagulare pentru un obiectiv comun. Aşa cum aţi spus, aceasta este natura propunerii respective. Dar mai are două componente o astfel de propunere, care, spun eu, constituie o situaţie unică şi un avantaj pentru România comparativ cu alte ţări.
Şi anume faptul că, în programul normal al României, fără a vorbi de acest obiectiv, există necesitatea şi vor fi fonduri pentru infrastructură. Noi nu suntem în situaţia ţărilor precum Grecia, care aveau deja o infrastructură dezvoltată şi puteau să mai stea fără acele îmbunătăţiri, nu necesitau modernizări accentuate. Deci a fost un efort pentru ei, pe când la noi este o necesitate, ceva care trebuie făcut oricum. Este nevoie de finanţe şi de realizarea acestor infrastructuri rutiere, transport sau aeriene.
Pe de altă parte, mai avem un avantaj unic, care este o oportunitate foarte mare: folosirea celor 30 de miliarde de euro de la Comisia Europeană. Grecia şi celelalte ţări nu-l aveau. Aceştia sunt bani gratuiţi. Deci, în orice structură financiară la care te uiţi când analizezi un proiect cum ar fi acesta – şi timp de 14 ani bancari asta am făcut -, componenta gratuită creşte foarte mult rentabilitatea proiectului, pentru că altfel fondurile ar veni de la bănci, de la guvern sau din alte surse care au nevoie de o anumită rentabilitate. Dar în cazul României, datorită acestor doi factori, un astfel de proiect nu cred că va duce la rezultate negative financiare. Bineînţeles, trebuie structurat foarte inteligent, asta ar fi o condiţie.
